Acesti imbecili care ne guverneaza
Soferul de taxi care m-a dus cu masina lui la masina mea, abandonata mai demult in fata biroului meu, s-a interesat de planurile mele de viitor si cum i-am spus ca o sa plec imediat la Sinaia, daca tot am pierdut ziua pe drum, a opinat ca nu o sa pot. De ce? Va trebuie vinieta! a zis el. Pai, am! Nu mai e valabila, mai trebuie una. Pai o sa imi iau. M-a privit uimit si compatimitor, cu aerul ca am aterizat de pe alta planeta. Nu o sa gasiti! m-a averizat calm. Nu o sa gasesc? Pai si lumea ce face? Habar nu am, mai ales ca vin si concediile. Intre timp am trecut prin fata unei statii OMV, si i-am spus sa opreasca. Am intrat si am intrebat daca au viniete. Aveau, dar nu au vrut sa imi dea, ca nu aveam permisul de inmatriculare, desi stiam numarul. Nu se poate! Ideea ca ai putea sa iti iei vinieta fiind in masina altcuiva nu a dat nimanui prin minte. In sfarsit, am ajuns la masina mea, si am sunat pe ingrijitorul locuintei noastre de vara. Ingrijitorul a raspuns greu si n-a fost entuziasmat de perspectiva. Il rugam doar sa imi deschida poarta de masina, pe care o zavoraste dupa ce plec eu. Mi-a explicat ca nu o poate lasa deschisa, ca vine ursul pe acolo. A urmat o lunga jelanie despre urs, care a smuls poarta la niste vecini de ai nostri cand acestia faceau cu copiii un gratar in curte, a furat un purcel de la un altul si a scos din balamale usa unei magazii nenimerind clanta pentru a scoate un sac de nuci pe care l-a clefait vreo trei ore. Pe langa aceste ispravi benigne, a incercat sa intre pe usa batanta pentru targi din spitalul Sinaia, a omorat un tanar la Brasov si l-a ranit pe cainele ingrijitorului. Ai zice ca e fabulos pentru un singur urs, dar sunt de fapt vreo 25 de ursi in plus peste cei doi cat ar suporta zona noastra. Jandarmii chemati la spital au explicat ca nu au ce face, nu au au permis sa impuste ursul, nu ii lasa Ministerul Mediului. Conversatia s-a incheiat cu avertismentul ca daca vin dupa opt mai bine sa nu mai vin deloc, aia e ora ursului, ii pot vedea urmele pe tapsanul de la poarta.
Am intrat in sfarsit in casa. M-am cautat de bani romanesti, mi-am luat cheile si certificatul si am plecat la drum. Am intrebat la Petromul cel mai aproape de mine, nu aveau viniete. Cum sunt un om cu frica legii, deci politia nu ma prea opreste, nu m-am descurajat, m-am dus inapoi la OMVul pe care il vizitasem mai devreme si le-am dat certificatul. Spre surpriza mea, nu mi-au cerut decit 11 lei. Cum 11 lei? Pai, nu avem decat viniete pe o saptamana, din ce zi sa v-o fac? Pai daca o puteti face din orice zi faceti-o pe doua saptamani, ca dupa aceea plec si vand masina. Nu putem! Poate peste o saptamana, poate peste doua apar adevaratele viniete, care nu sunt gata, astea sunt provizorii. Si daca nu sunt gata? Nu stim!
Oare cat o castiga guvernul Tariceau dintr-o saptamana de viniete de nu a amanat pur si simplu intrarea in vigoare a acestei taxe suplimentare pana cand vor exista si vinietele, si ce organ a fost responsabil cu implementarea acestei operatii? Dupa zece minute pierdute cu completarea vinietei cu numarul de pe talon, acelasi pe care l-as fi putut spune si eu fara sa-l arat, si care deci nu ar fi putut fi folosit la o alta masina, am urcat la volan si am plecat in sfarsit. Am dat drumul la radio. Am picat peste Traian Basescu, care spunea ca un ministru s-a purtat ca un imbecil in timpul inundatiilor. Niste baieti fara ocupatie invitati in studio erau extrem de indignati de acest tratament la care este supus un ditamai ministrul. Alergand la intalnirea cu ursul, imi spuneam ca seful statului ramane un incorigibil optimist. Un ministru imbecil? Hai sa producem fiecare lista noastra, sa vedem la cati ajungem.
