Opinii

Unde a disparut electoratul PRM?

L-am auzit pe Corneliu Vadim Tudor aproape turbat de furie la ideea ca PRM nu va mai intra in Parlament. Paranoic cum il stim, avea o teorie complicata din care reiesea ca americanii au comandat fraudarea alegerilor, astfel incît PRM sa fie furat la numaratoare, la alegerile europene. Argumentul forte era urmatorul: unde a disparut electoratul nationalist, care era constant undeva la 15%? Nici urma de dovada privind frauda, cu exceptia acestei lamentatii.

Intrebarea retorica a lui Vadim Tudor arata o logica cu totul defecta: un lider de partid considera o felie din electorat un fel de zestre personala, iar daca oamenii respectivi nu il mai voteaza, atunci trebuie sa fie o frauda la mijloc. Si totusi, liderul PRM a ridicat o intrebare interesanta: ce s-a intimplat cu bazinul sau electoral? Omul care in 2000 a ajuns in turul al doilea al alegerilor prezidentiale este acum doar o umbra, o amintire vaga care nici macar la OTV nu mai prinde garsoniera libera pentru ca Elodia face mai multa audienta si doar disperarea celor de la Realitatea TV il mai aduce din cand in cand in vazul lumii. Ar fi mai multe explicatii pentru pierderea electorala pe care o sufera acum. In primul rind, Romania profunda s-a schimbat destul de mult fata de momentul 2000. Atunci, bazinul principal de voturi al PRM se concentra in zona populatiei afectate de dezindustrializarea din prima perioada a tranzitiei. Motivatia principala a votului pro-CVT era frustrarea sociala. Alegatorii PRM nu erau cei mai saraci dintre romani (acestia votau cu Iliescu), ci cei care pierdusera un statut social asigurat de sistemul economic socialist si care nu se regaseau pe o pozitie similara in noua economie. Cei opt ani neintrerupti de crestere economica au subtiat acest strat de votanti. Sa luam exemplul constructiilor. In 2000, fostii tehnicieni si muncitori calificati produsi de vastul program comunist de constructii erau la limita somajului sau isi schimbau profesia, pentru ca se construia putin. In 2008 firmele private se bat pentru acesti oameni calificati, iar salariile lor au crescut exponential. Chiar daca sistemul lor de valori nu se schimba semnificativ, frustrarea sociala a scazut intre timp.

Aceeasi frustrare sociala si-a gasit un debuseu in migratie, datorita deschiderii spre vest si integrarii in UE. Au plecat sa munceasca tocmai oamenii in putere care nu gaseau aici de lucru. Cu alte cuvinte, sentimentul de inutilitate sociala care ducea la frustrare s-a mai atenuat.

Dincolo de schimbarile sociale profunde, au existat si schimbari in politica. PNG a divizat electoratul cu tendinte autoritariste, poate singurul efect pozitiv al intrarii lui Gigi Becali in politica. Pe de alta parte, mesajul anti-coruptie in care se specializase Vadim Tudor a migrat dinspre extreme chiar spre centrul scenei politice, iar Traian Basescu a oferit o alternativa mai onorabila electoratului preocupat de aceasta problema.

Nu in ultimul rand, Vadim Tudor este vinovat pentru propria decadere. Desi bun orator, este un organizator lamentabil. Nu stie sa delege si, paranoic din fire, se teme de oricine pare ca acumuleaza putere in partid. De aici divorturi spectaculoase de fosti lideri ca Ciontu si Buruiana. Lupii tineri si oportunisti au migrat deja spre alte partide. Olguta Vasilescu apara cu aceeasi obraznicie doctrina social-democrata, iar Vlad Hogea afiseaza un rinjet de neofascist pocait din postura de purtator de cuvint al Partidului Conservator, profitind de amnezia suspecta a realizatorilor TV, care au uitat scandalul provocat de scrierile sale rasiste.

In concluzie, Romania s-a schimbat iremediabil pentru Vadim Tudor, el a ramas acelasi.

---