Cum dam suturi in gura prietenilor
Iar raportul face ceva ordine, acesta fiind cel mai important merit al sau. Reiese limpede de acolo cine blocheaza anchetele in justitie si cine se lupta sa impinga lucrurile inainte. Exista pericolul unei evaluari globale a Romaniei. Din care am fi iesit prost la modul nediferentiat. E limpede ca Romania ca stat si-a incalcat majoritatea promisiunilor pe care le-a asumat cand a fost acceptata in UE. Dar Romania nu este o entitate unitara. DNA a venit cu dosare si cu rechizitorii credibile. O parte dintre acestea sunt blocate de Parlament intr-o maniera naucitoare pentru un stat in care se presupune ca suntem toti egali in fata legii. Nu ii poti baga pe toti in aceeasi oala, ar fi si nedrept si ineficient. Comisia sustine DNA si cere explicit stabilitatea institutiei, o forma diplomatica de a solicita pastrarea echipei Morar. Cum spuneam intr-un articol precedent, aceasta este cea mai importanta batalie a verii. Deja capul lui Morar este cerut insistent de parlamentari, aproape nervosi ca ministrul Justitiei actual arata ceva moderatie, spre deosebire de tristul sau predecesor, care a schimbat un procuror si abia apoi a cerut un raport de activitate al respectivului magistrat. In disperare de cauza, Comisia investeste acum speranta in persoane care s-au dovedit credibile, iar schimbarea lui Morar ar insemna ca Parlamentul nu doar ca nu-si asumă responsabilitatea pentru proasta sa performanta, dar mai si face un gest obscen in directia Bruxelles-ului.
Intr-o variantă intermediara a raportului, aparuta in presa, se vorbea chiar de posibilitatea amanarii aderarii Romaniei la spatiul Schengen si la moneda euro daca blocajele din justitie vor continua. Aceasta formulare nu mai apare in raportul final, dar oricum ar trebui sa ne dea de gandit. Faptul ca se vehiculeaza in interiorul Comisiei masuri extreme arata ca oamenii de acolo s-au cam saturat de actuala situatie. Presa internationala este aproape unanim critica fata de Comisie pentru ca nu a fost destul de dura cu Romania. Intr-un fel, un esec definitiv al anti-coruptiei din Romania ar fi vazut acolo si ca un esec al Comisiei, care a investit bani si credibilitate in aceasta poveste.
In acest context de prost augur, grupul PSD din Parlamentul European (a se citi Adrian Severin) a dat un comunicat de presa de un imens prost gust, cere nici mai mult nici mai putin decat stoparea monitorizarii Romaniei, critica dur Comisia si vine cu fraze elucubrante de genul: "Nu se poate acorda mai multa incredere unor procurori numiti politic decat Parlamentului ales prin vot direct de poporul roman. Nu Parlamentul este cel care politizeaza lupta impotriva coruptiei ci executivul, prin intermediul procurorilor numiti de guvern si a caror atiuni de hartuiala politica nu pot fi confirmate de nici o instanta independenta". Fraza contine mai multe minciuni decat cuvinte. Nu a invitat nimeni Parlamentul sa se pronunte in cazurile de coruptie, nu e vorba de incredere electorala aici, ci de actul de justitie, Parlamentul s-a autoinvitat in procese si apara coruptii cu o ferocitate demna de o cauza mai buna, iar cazurile nu ajung sa fie confirmate de instante tocmai pentru ca parlamentarii nu dau avizele necesare. Deci, tu pui bete in roate si tot tu tipi ca de ce nu se urneste caruta si spui Comisiei sa-si gaseasca ceva mai bun de facut.
Este modul nostru romanesc de a da suturi in gura exact institutiei care a sustinut aderarea Romaniei. Multi spun ca Romania nu merita, dar a fost acceptata din cauza stilului inertial de luare a deciziilor, mai ales din Comisie. Tinem cu tot dinadinsul sa dam dreptate acestor critici.
