De ce Marea Neagra nu e lac NATO
Caderea marii cetati genoveze Caffa din Crimeea a fost un dezastru echivalent cu cel al cuceririi Constantinopolului. Astazi, cand din Caffa a mai ramas doar un singur turn, mai iialt decat hotelele socialiste si bisericile ortodoxe post-comuniste cu turle aurii, poti masura din ochi dimensiunea prabusirii Occidentului in aceasta regiune si dificultatea de a-l mai suscita vreodata. Pe cheiul care a fost candva centrul comercial al Republicii in Est, si unde azi flutura improbabilul drapel ucrainean am asistat acum cativa ani la o demonstratie menita sa impiedice debarcarea unei fregate, parte a unui exercitiu comun cu NATO. Vladimir Jirinovski venise personal de la Moscova pentru a impiedica aceasta reantoarcere simbolica a Occidentului. In indiferenta generala, vreo suta de oameni ponositi si cateva zeci de "cazaci" au strigat sloganuri anti-Vest si anti-Nato, proclamand Crimeea, azi in Ucraina, drept teritoriu rusesc. La Kiev si Moscova talk-showurile au facut bancuri si au pretins ca participantii fusesera cumparati cu cateva ruble. Dar fregata nu a mai acostat, iar in sondaje majoritatea populatii ucrainene nu vrea in NATO.
Batalia care se duce pentru sufletul Ucrainei e plina de asemenea paradoxuri. Crimeea, in majoritate rusa, pare pasnica. Dar nu e. In spate, sute de "cazaci", numele uzurpat de forte paramilitare pro-ruse pe care le gasesti si in Transnistria, s-au inamat folosind dreptul la libera asociere si permisele de arme de vanatoare. O poza a mea cu un soldat ucrainean il arata scotandu-si camasa jerpelita de uniforma ca sa imbrace pe dedesupt, in spatele unei gherete de plaja, un maiou alb nou dat de o vanzatoare de pomana. Parlamentul local al Crimeei autonome este anti-portocaliu. Portocaliu egal nationalist, simt si romanii din Bucovina, care voteaza cu Partidul Regiunilor, pro-moscovit si anti-Est. Daca vezi micul turism inflorind pe barcile furate de la flota ruseasca din Sevastapol, care pare o gramada de fier vechi intr-un lighean din ruinele unui fort genovez de pe o culme apropiata simti ca Rusia nu va mai fi niciodata ce a fost. Dar totodata iti dai seama ca ceea ce urmeaza Rusiei nu e neaparat bun. Viitoarele tragedii de aici vor avea actori multipli, vor fi impartite mult mai marunt si local, ca in fosta Iugoslavie.
Nu ca Rusia s-a dus prea departe. Dar puterea ei ramane despotica si arbitrara, nu previzibila si cuprinzatoare. E destul sa vezi spaima de pe fetele politistilor rusi in Caucaz, adesea luati de tinte de insurgentii islamisti. Peste tot in Caucazul de Nord rusii sunt capabili sa terorizeze populatia civila in orice moment. Dar nu sunt capabili sa apere pe cei care sunt cu ei, ncii macar sediile guvernamentale. Prin garile din Caucaz soldatii isi ineaca spaima in bautura cu un aer de sfarsitul imperiului care te convinge ca renasterea nu mai e posibila Dar daca treci muntii inspre Georgia vezi ca le-a mai ramas atata putere incat sa saboteze eficient europenizarea acestei tari.
în orasul azi numit cindva Cetatea Alba dupa ce a fost Novocastro saracia e de dimensiuni africane. Nu e apa, desi orasul sta pe limanul Nistrului, un lac enorm care o desparte de Marea Neagra. Cetatea genoveza, trecator a Musatinilor, are steagul Ucrainei independente deasupra. Dar autobuze cu turisti din Rusia vin cu ghizii lor si o prezinta copiilor ca pe un monument rusesc, o proba a castigarii razboiului civilizatiilor de catre Romanovi, acesti continuatori ai Romei care si-au plasat o coloana la capului valului lui Traian in Bugeac, pentru a comemora victoria contra Turciei. Totul e fals, strident, si dincolo de zidurile inca falnice vezi blocurile socialiste paraginite si furnalele care nu mai produc decit fum. Asta e Marea Neagra azi, si e departe visul de a o aduce in Occident.
