Programa la romana
Nu exista pure batalii pentru principii la noi. Ce se pune in programe determina alegerea manualelor din care copiii se pregatesc, si exista o competitie acerba intre autorii de manuale, de ani de zile, cine vinde mai mult si face mai multi bani. Dar numai din cauza ca, politic vorbind, anturajul ministrului Adomnitei e mai avansat ideologic, iar cel al academicianului Simion mai retrograd nu putem transa batalia usor. Nivelul cunoasterii nu doar al literaturii romane, ci al literaturii in general, nu cred ca fost vreodata mai scazut. Aici e miza.
Dar programa din scoala romana nu a fost niciodată conceputa in ideea ca fiecare tanar trebuie sa capete in scoala valorile fundamentale si sa inteleaga abordarile lor in perspectiva istorica. La noi faci Biblia la ora de educatia religioasa, si nu ca text literar, ci ca dogma, ca atare nimeni nu tine minte ce e in ea, si ajunge tinta bancurilor despre creatia in sapte zile. Darwin se studiaza intr-o forma simplificata, dar niciodata un elev din Romania nu a avut de citit la scoala o pagina de Darwin, desi omul scria exceptional. La literatura romana programa s-a tot schimbat, dar fata de tineretea mea, cand mestecam multe romane cu tarani, unele bune insa, schimbarea nu e neaparat spre bine. Manualele pe care le-am vazut sunt comice, daca se intampla, ca mine, sa stii cine e cuplat cu cine. Sunt produsele unor gasti, si ca atare reflecta cel mai imfam lucru din cultura romana contemporana, cultura de gasca, in care colegul de cenaclu sau de catedra sau iubita prietenului meu, cu alte cuvinte, trupa cu care merg eu la o bere sunt decretati mari scriitori si plasati alaturi de clasici. Argumentul? Scriu in limbaj contemporan, scriu despre berea Efes si despre Adrian Mutu, ca atare pot la rigoare trezi interesul copiilor, in vreme ce Slavici sau Rebreanu sunt cauze pierdute.
Dar aceasta programa de bacalaureat reflecta culmea dezorientarii culturale. Bineinteles, ai nostri au copiat modelul de undeva, ca si peste alte tari europene s-a abatut filosofia conform carora copii nu trebuie sa mai capete o cultura generala, ci una contemporana, ca mai important decat sa citesti pe Nichita Stanescu este sa stii ce e leasingul. E de dezbatut, dar nu imi amintesc cand am dezbatut, ci iata ca ne trezim in mod cam unilateral cu programe din care Eminescu lipseste, in schimb figureaza bunul meu prieten Jon Schaele.
Or, asta e o eroare. Sunt prietena cu autorii raportului Tismaneanu, dar cred ca e mai important pentru un licean care de abia invata ca e roman sa citeasca pe Iorga sau Parvan, care mai sunt si mari scriitori in limba romana. Imi plac baietii de la Cotidianul, dar o sa votez cu Adrian Paunescu daca e sa aleg cu Eminescu in programa scolara. Mai vreau acolo si pe Maiorescu, dar si pe Ibraileanu, cu Spiritul critic..., si pe Mihai Sebastian, ºi pe Ralea, desi a fost colaborator cu regimul comunist, si pe Noica, desi a fost legionar, pur si simplu pentru ca limbajul lor discursiv este o scoala de limba si gandire romana. Si se pot face legaturi suficiente intre acesti autori de ieri si dezbaterile politice de azi pentru a trezi interesul tinerilor.
Limba, ne spun antropologii, este ceea ce structureaza gandirea si comportamentul unui popor, limba este textura unei civilizatii. Nu va jucati cu limba romana, daca nu vreti sa producem niste mutanti de serie in loc de tineri romani europeni.
