Cum sa mori de foame intr-un climat sanatos
Au urmat alte imagini dramatice, oameni luand cu asalt supermagazinele, sau aruncand cu pietre in cladirea guvernului. Occidentul a inceput treptat sa se agite, Banca Mondiala a facut din criza alimentara prioritatea anului. Natiunile Unite au organizat o intalnire la Roma ca sa ceara tarilor sa dea mai multi bani programului sau pentru agricultura si hrana. Expertul ei de top, Jean Ziegler, un fel de presedinte al industriei contra foametei, a dat vina pe cultivatorii de combustibil organic. Acestia au acoperit in ultimii ani mari suprafete cu plante menite sa se transforme in benzina, facand ca dintr-un hectar care putea hrani un catun sa rezulte un sfert de rezervor pentru o singura masina, si asta pe arii suficient de mari ca sa creeze o penurie de produse alimentare.
Problema este urmatoarea: cererea de alimente a depasit oferta in ultimii 2-3 ani, ceea ce a dus la cresterea preturilor alimentelor de bazi cu 80-83% fata de 2005. Banca Mondiala estimeaza ca dublarea pretului alimentelor in ultimii trei ani ar putea impinge 100 milioane de persoane din tarile cu venit mic si mai adanc in saracie. Cererea a crescut pentru ca mai multi oameni supravietuiesc cu succes nasterii si ajung la varste mai inaintate decat oricand in istoria omenirii, ca atare consumam mai multa mancare. Oferta nu a tinut pasul cu cererea pentru ca, unu, marea agitatie din jurul incalzirii globale a dus la retragerea a mari suprafete de teren din culturile de grau pentru a face combustibili (mai bine platiti), doi, pentru ca desi au primit ajutoare mereu (sau poate tocmai de asta), tarile sarace, de exemplu din Africa, nu au inregistrat cresteri, ci scaderi ale productivitatii agricole in acest interval, si, trei, pentru ca a crescut pretul benzinei, care influenteaza multe altele si hraneste speculatiile. Si asa avem miscari sociale in Haiti, proteste in Egipt si violenta in multe tari de pe glob, determinata de cresterea preturilor la alimente. Si noi simtim la buzunar, desi mai putin, pentru ca preturile noastre au oricum inflatia lor data de cauze nationale, cu care ne-am obisnuit.
Avem solutii? Desigur, daca nu repetam erorile noastre de ani de zile, cum ar fi sa inundam cu alimente diverse tari sarace, in loc sa le ajutam sa-si dezvolte o baza proprie. Va amintiti de tsunamiul din Indonezia? Un fost student de al meu a lucrat vara trecuta pentru Banca Mondiala, incercand sa raspunda la intrebarea de ce, in conditiile in care piata indoneziana a fost invadata de alimente gratis de la ajutoare, pretul acestora a crescut, in loc sa scada? Ati ghicit, din cauza coruptiei si a furtului, ajutoatele alimenteaza direct industria profitabila a speculei. A doua aberatie este cea cu incalzirea globala. Un reputat savant danez tocmai a socotit ca daca tara lui face tot ce cere UE pentru a se plia politicii antiancalzire globala va cheltui o suma gigantica (noi nu ne-am putea-o permite, si vorba aia, trebuie toti sa facem ceva ca sa aiba vreun efect) pentru a intarzia iincalzirea globala cu cinci zile. De banii astia, mai bine traim cu ea, mutam casele de pe plaja si instalam mai mult aer conditionat. In problema biocombustibililor statul de asemenea are instrumente, se pot da limitari si pune taxe ca sa nu mai fie aait de rentabil fata de cultura de grau.
Simt eu ca omenirea va supravietui si acestei crize alimentare. Cu prostia mi se pare mai greu de luptat, mai ales daca la aceste probleme mari atentia lumii se concentreaza cam cinci minute la cinci ani, cand imaginile de la televizor devin catastrofice, pentru a se deplasa apoi complet in alta parte.
