Ce arata succesul lui Sorin Oprescu?
Nu exista democratie moderna fara partide si oricit le-ar antipatiza publicul larg acestea vor exista cita vreme vom practica democratia. Problema este ca democratia nu ajuns inca in interiorul partidelor. La aceste alegeri locale, nici un partid romanesc nu a mai incercat implicarea publicului in selectia candidatilor. Spun "nici un partid romanesc" pentru ca exista o formatiune in Romania care a organizat alegeri preliminare: UDMR. Viata interna a UDMR reprezinta un mister pentru majoritatea romaneasca si este pacat, pentru ca am avea ceva de invatat.
în afara de formatiunea maghiara, organizatiile de partid au controlat strict selectia. Mircea Geoana si-a mai aratat o data indecizia lasind ca din conflictul Oprescu "" Vanghelie sa rezulte un candidat PSD pe locul patru in sondaje si un independent ex-PSD favorit in aceleasi sondaje. La PNL, mina de fier cu care Orban controleaza organizatia de Bucuresti a dus la desemnarea sa drept candidat. Doar ca Orban e bun la intrigarie politica, nu si la cules voturi. PDL a mers pe mina lui Vasile Blaga, un om de administratie fara apel la publicul larg. Explicatia data de presa cum ca auto-victimizarea lui Oprescu l-a ridicat in sondaje nu este plauzibila. Nu arata decit tendinta jurnalistilor de a se uita spre propriul buric si a descoperi acolo centrul universului: daca noi am scris despre scandalul Oprescu, atunci de aceea e popular. Nu avem insa nici o cercetare care sa ateste aceasta opinie, iar ea sfideaza logica elementara: publicul ar da buzna sa voteze un tip care nu a fost capabil nici sa stringa legal semnaturile necesare. Cum spuneam mai sus, ipoteza mea este ca acest curent pro-Oprescu e doar un simpton al unei stari mai generale: simpatia fata de candidatii anti sau non-partid. Traiectoria anterioara a lui Oprescu sprijina aceasta ipoteza. La precedentele incercari, s-a descurcat bine pentru un candidat PSD in Bucuresti, a fost de doua ori foarte aproape sa ajunga primar. Oprescu e un tip popular, dar cita vreme votul politic functiona impotriva sa, partidul il tragea in jos. Cum altfel am putea explica esecul sau in fata lui Viorel Lis, una dintre multele nulitati secretate de partidele romanesti in viata publica, cu singurul "merit" de a fi dat case de la stat pentru ziaristii din presa centrala. Acum, cind s-a desprins de partid, Oprescu a devenit votabil pentru electoratul bucurestean. Cu atit mai mult cu cit partidele ii opun secretari de organizatie mai degraba decit oameni politici adevarati. Daca nu se va mai da in stamba in aceste citeva zile (autostrazi suspendate, limbaj colorat si alte prostii care te fac sa te intrebi cum o fi ajuns omul asta chirurg) s-ar putea sa produca marea surpriza a acestor alegeri.
Altfel, cazul Oprescu e doar un inceput. Partidele romanesti ar trebui sa pregateasca strategii pentru a profita de curentul popular, in loc sa se puna impotriva lui. Alegerile interne organizate de PSD in 2004 au fost o idee buna, dar aplicata prost si neonest. Daca tot vrea sa schimbe partidul, Geoana ar trebui sa-i demonstreze lui Adrian Nastase ca e in stare sa organizeze astfel de alegeri fara sa le fraudeze.
