O TARA MICA, PLINA DE BARONI
Mai intai, resursele. Cele lichide. Statul strange impozite si taxe. Fiind vorba de o tara comunista, le strange cu destul succes, lumea e in general disciplinata, structurile exista. Mai exista si fondurile lichide, Uniunea Europeana da credite SAPARD pentru agricultori, sau fonduri PHARE pentru firme mici si mijlocii, nerambursabile. De la centru, banii acestia ajung la consiliile judetene, datorita descentralizarii fiscale. Conform legii, ar trebui mai departe sa mearga in orase si comune pe formule clare, operabile de oricine care le-ar distribui. Pe urma, resursele de alt tip. Foste companii de stat in patrimoniu, terenuri, autobuze, porturi, vami. Toate au fost ale poporului. Acum alesii poporului au puterea sa hotarasca ce fac cu ele.
Acolo unde sunt resurse, intreprinzatorii nu pot lipsi. Ei sunt politicienii locali, care au puterea, fara a avea dreptul, la tot acest patrimoniu si pot influenta cine ia din el o felie mai consistenta si cine se alege doar cu frisca de pe tort. Cum tara devine o democratie, si nimeni nu e vesnic la putere, nici unul din ei nu poate hotari singur. Ca atare, apar aliante si negocieri : azi noi, maine voi, vedem cum facem. Toata lumea trebuie sa traiasca.
Pe urma, avem legea. Ca statul e si el aparat, in pricipiu, de cineva. Adesea legea locala e judecatorul cu care sefii de partide merg al un pocher sau la pescuit. Procurorul a fost numit de la centru si e tanar, lui i se da a intelege altfel. Vrei sa te eternizezi aici la noi? Lasa ca vorbim noi cu cine trebuie si te duci inapoi acasa! Dar partea asta nu e fara fisura. Exista DNA, care trimite inadins procurori in alte regiuni sa faca anchete, prin detasare. Exista judecatori tineri, femei mai ales, care nu joaca nici pocher, nici golf, nu merg la vanatoare si au ambitii profesionale. Vor sa-si faca treaba. Daca ajunge vreo licitatie masluita la ele o anuleaza, indiferent de cine e vorba. In spatele lor e Uniunea Europeana, ºi ele ºtiu. Nu mai sintem in Vestul Sălbatic.
Si pe urma, e presa. Mica, saraca, avand nevoie disperata de reclame de la firme prospere, adica exact cele care sug bugetele locale, si de informatii de la oamenii politici, exact cei care patroneaza distribuirea resurselor pe o baza care nu are nimic de a face cu obiectivitatea si buna guvernare. Unii o folosesc contra altora. Altii prefera sa o tina la stadiul de mica publicitate, ca la un ziar oricat de mic poate sa apara intr-o zi un ziarist tanar si ambitios care vrea sa demaste pe careva mare si puternic, sa isi vada el numele tiparit acolo, sa se simta erou pentru o zi.
Cam astea sunt fortele care se confrunta in politica noastra locala. Baroni puternici, amici atotprezenti, magistrati care de abia isi descopera puterea si ziaristi care lupta zilnic sa o pastreze pe a lor. Pe www.romaniacurata.ro veti gasi imaginea completa a politicii locale de azi. Baroni care cumpara cu un milion de euro un bac vechi care mai are autorizatie de functionare sase luni, dand un sfert de milion comision unei firme prietene. Consilii intregi care concesioneaza terenuri pe 150 de ani unor afaceristi aflati deja in puscarie ca sa le construiasca aeroporturi si autotrazi. Secretari de stat care dau o lege de care pot beneficia doar firmele care au in patrimoniu farfurii zburatoare, adica cele doua firme ale lor, singurele care au fost prevazatoare si dispun de asemenea inventar. sefi de consiliu care isi sfatuiesc prietenii antreprenori sa ii dea in judecata, ca sa le poata da bani de reparatii drumuri fara sa-i mai supuna la vot. Altii care iau fonduri pentru scoli si ii plaseaza in firmele lor de viermi de matase. Las la voia fiecarui redactor sef sa publice in ziarul sau situatia fiecarui judet, asa cum rezulta ea din monitorizare, incurajez pe oricine sa deschida situl Coalitiei pentru a Guvernare Curata ca sa aiba o imagine de ansamblu, si ma multumesc sa va spun doar ca niciodata o tara asa mica nu a avut baroni asa de mari.
Brazilia si Mexicul se lupta inca, asemenea noua, sa extraga mai multa substanta din niste instituÃii democratice. Americanii su scapat. Acum o suta si vreo cinzeci de ani multi erau siguri ca democratia lor va fi intotdeauna corupta. Se cumparau voturi pe paine, imigrantii care debarcau la New York primeau cetatenie in doua zile daca promiteau sa voteze un anumit partid, de exemplu. Presa era in mana coruptilor si majoritatea timpului public diversiuni si aiureli, ca sa tina atentia indreptata in alta parte. Judecatorii nu gaseau niciodata martori sau dovezi. Pentru frumoasa primarie a orasului s-a cheltuit, conform facturilor, de vreo douazeci de ori mai mult decat pentru constructia parlamentului englez, atat au furat antreprenorii conectati politic. Dar a fost destul ca un contabil sa piarda un post cheie in primaria orasului, a fost destul ca inlocuitorul lui sa se sperie de ce a gasit si sa mearga la un ziar, a fost destul sa existe un ziar independent pe care lumea il cumpara ca totusi se saturasera de presa de doi bani ca sa publice ceea ce am numi azi lista de achizitii publice, de fapt o lista de favoruri publice, ca toata gasca de conducatori ai orasului sa se duca dracului intr-o buna zi. Asemenea contabili, asemenea ziaristi, asemenea judecatori se gasesc sau se vor gasi in fiecare orasel din Romania la un moment dat. Si dupa ce isi vor fi facut treaba in ceasul lor de influenta, adesea neobservata de altii, anii acestia din urma ne vor aparea ca un fel de cosmar neverosimil. Normalitatea e aproape, totul e sa credem in ea.
