DUPA NATO
De unde ne vom carpi, nu se stie, dat fiind ca si la aparare suntem pe negru, avand deja datorii la NATO, unde venim cu idei fanteziste de scuturi antiracheta, dar cu un buget negociat de pe cand eram in recesiune si cerseam securitate la drumul mare. Sper ca 2009 sa nu fie al doilea an in care platim la bugetul UE mai mult decat suntem in stare sa atragem, ca in 2008, sau banii nostri de infrastructura risca sa fie realocati pe undeva. Dupa asemenea fapte trebuie sa judecam pe cei care ne conduc, nu dupa steaguri si masini cu fanion. Nu (mai) suntem in Coreea de Nord, unde in loc de orez oamenii sunt hraniti cu parade militare.
La Bucuresti, NATO si-a aratat limitele putintei insa mai mult ca noi, organizatorii, care de bine, de rau, am mai adunat niste caini, am controlat cativa anarhisti si am pus ceva iarba in centru, e drept ca doar pe partea dinspre carosabil. Punctul slab al aliantei, mecanismul de decizie politica prin consens, a facut ca tara la care era cea mai nevoie de stabilizare, Macedonia, sa nu primeasca invitatia de aderare. Iar noi, care suntem marii promotori ai stabilitatii in Balcani, care am facut gura cu Kosovo de ziceai ca explodeaza atunci butoiul cu pulbere, nu am reusit sa facem nimic. Traian Basescu a declarat chiar in cuvantul sau de incheiere ca "Grecia, si-a exercitat, pe buna dreptate, dreptul de veto", declaratie cu totul inexplicabila si pe care, daca ar fi fost o scapare, banuiesc ca ar fi corectat-o competentul staff cotrocenist pe sit. Pentru ca ceea ce a facut Grecia nu e deloc "pe buna dreptate", e o meschinarie jalnica, cum adesea a facut Grecia si la UE, apropos de Cipru si alte subiecte, aratand ca organizatiile noastre internationale din ce in ce mai mari devin complet impotente, ostaticele unor tari cu contributie la minim dar egoism la maxim, si care folosesc aranjamentele noastre postmoderne pentru a-si promova atitudinile lor de secol nouasprezece.
Stirea cu Macedonia e cea mai proasta. A doua stire proasta, desi asteptata, este ca alianta nu va reusi sa acopere nici pe departe la necesitatile din Afganistan, lasand pe comandatii NATO expusi la maximum. Batalionul lui Sarkozy, desi binevenit, putea fi oferit si fara summit. Pe langa aceste doua stiri, faptul ca Georgia si Ucraina nu au fost invitate sa intre intr-un nou program de dus cu vorba nu mai e asa de important. Desigur, e o lovitura pentru liderii acestor tari, dar sa nu ne repezim sa ii criticam pe europeni. Americanii, adica Bush, promit lucruri pe care nu le pot da. Industria militara ucraineana e strans legata de cea ruseasca, intr-o parte se fac Kalasnikovurile si in cealalta gloantele, ca sa zic asa, E greu, ca atare, sa impunem Rusiei sa-si restructureze industria ca asa vrem noi, si sa luam in NATO o tara in care jumatate din cetateni sunt contra. Oare prima data cand rusii taie gazul la aceste tari am putea face mai mult pentru ei ca anul trecut, doar pentru ca am avea un articol de tratat care ne obliga? Crede cineva ca vom incepe un nou razboi mondial pentru Osetia de Sud? Si atunci, de ce sa ne luam obligatii pe care nu le putem tine? Dar acestea fiind spuse, declaratiile de la summit au fost prea de tot penibile. Condy, spunandu-le bietilor oameni ca usile NATO le sunt deschise taman dupa ce fusesera anuntati ca nu au sanse! Dna Ferrero-Waldner, comisar european, care a spus ucrainenilor ca " portile nu sunt nici deschise, nici inchise". Radio Erevan, nu altceva! Eu cred ca nu exista porti deloc, daca esti prost plasat, asta e lectia.
Cu scuturile antiracheta am mari rezerve. Numai cine nu a citit, ca orice student cuminte la politici publice, bugetele de aparare ale statelor membre in evolutia lor din ultimii ani poate sa creada in asemenea fictiuni din banii comuni. Sau poate credem ca vor plati americanii si al doilea scut? Uite, nu cred, nici macar daca va castiga McCain. Astea sunt pur si simplu prostii retorice, care nu rezista la o minima analiza bugetara. Daca ne e asa de frica de inexistentele rachete iraniene, hai sa ne retragem discret din Irak si gata.
Lista noastra de succese, sintetizata de diplomatia noastra in obisnuitul stil, cum ar fi ca diverse expresii de lemn scrise de noi au intrat ca atare in comunicatul final, se reduce la succesul social al presedintelui nostru, care a sfarsit la masa cu toti cei mari. Singurul nostru obiectiv concret, desi colateral, ridicarea vizelor americane, dupa alte tari central europene care nu sunt in Irak sau Afganistan, a esuat. Vladimir Putin ne-a aratat iarasi ca e cel mai tare. Summitul a trecut, hai sa ne intoarcem asadar la treburi mai lucrative decat razboiul stelelor.
Alina Mungiu-Pippidi
