Cum te simti cind iei casa de la «domnul presedinte»?
Afirmatia poate fi o exagerare sau o prejudecata, insa practica a aratat ca in Romania totul este posibil. Traim vremuri in care ideologia lui "totul e de vinzare" limiteaza foarte mult libertatea omului atunci cind acesta beneficiaza de «bunavointa» statului. Departamentul National Anticoruptie s-a folosit, printre altele, de acest pretext pentru a forta stramutarea "Dosarului Coruptiei" de la Focsani aratind astfel din interior obrazul justitutiei vrincene. Si vorbim aici de tinara generatie de magistrati, incepind cu Adrian Neacsu, presedintele Tribunalului, Daniela Matache, presedintele Judecatoriei, Luminita Duta, Ion Imparatu, Mandica Badiu, Mariana Gradinescu, Daniela Laluciu, Sandica Apostolescu sau Paul Mihaila, chiriasi ai administratiei judetene din cele doua scari ale blocului Turn din Focsani.
Sint bugetari pentru care un credit la banca sau o simbrie cinstita la un particular nu ar trebui sa fie deloc o problema.
Modul in care au fost facute repartitiile este insa definitoriu pentru ceea ce inseamna tranzitia vrinceana. Locatarii au primit casele in epoca de aur a baronatului PSD. Repartitiile au fost vizate din biroul nr. 1 al Consilului Judetean pentru ca beneficiarii sa stie de unde vine generozitatea. Se intelege de la sine ca vointa lui Oprisan a devenit lege, de vreme ce Consiliul Local i-a oferit pe tava aceste prerogative. Atunci cind tu, presedinte de CJ, ai ales sa ii dai casa doamnei judecator X mai ai incredere in independenta justitiei? Sau poti sa crezi ca procurorul Y va mai putea ancheta cu deplina obiectivitate cazuri, sa zicem, de coruptie, in care este implicat chiar cel care ti-a dat un adapost? Sau cel de la Garda Financiara va mai constata cu deplina impartialitate neregulile din afacerile firmelor prietene cu domnul presedinte?
Chiar daca toti sint oameni de buna credinta, profesionisti de mina intii, tot planeaza asupra lor indoiala. Rezultatul? Increderea publica dispare lasind loc prezumptiei de viciere a actului profesional. Si asupra lor planeaza din start suspiciunea intereselor clientelare, iar actul de justitie suporta dubiul.
De ce locatarii si-au exprimat intentia de cumparare acum, in prag de campanie electorala? Pentru ca pina la urma oameni sintem si o relatie buna acum ai ocazia sa o fructifici. De ce nu si cu niste voturi? Pretul unor asemenea case va fi fara indoiala unul mic. Si atunci vorbim de o afacere. Si inca una buna!
Fara sa vrei, mai ales pentru justitie, se pune problema integritatii, a moralitatii in raport cu cei care chiar au nevoie disperata de o casa. Nu este un secret ca magistratii au salarii generoase, sporuri consistente si tot felul de alte drepturi speciale tocmai pentru a garanta un act de justitie curat, in afara oricarei banuieli. Si este normal sa fie asa tocmai pentru a-i face imuni pe acesti arbitri ai dreptatii la orice tentatii de coruptie. Nu vreau sa insist pe erori. Acestea pot fi evidentiate cel mai bine de hotaririle CEDO de la Strasbourg pe care, culmea, tot noi, cetatenii, le platim. Totusi, in urma unor asemenea afaceri cine mai crede in sintagma ca sintem toti egali in fata legii?