Ce spune Kosovo despre noi?
Asa cum m-a mirat si tonul catastrofic al presei. Indiferent de opinia pe care o ai asupra subiectului, e uimitor sa constati ca Romania e luata prin surprindere de ceva ce se contura de luni intregi si care nu nascuse nici o dezbatere in tara pana mai ieri. Acum, Kosovo face audienta.
E si mai uimitor sa auzi ca cei care sustin ca independenta e macar o solutie pentru iesirea din blocaj, sunt dati exemple ca tradatori, iar cititorii se intreaba in josul articolelor cine le-a dat voie sa scrie asa ceva. Atat de partinitoare este presa de la Bucuresti incat am senzatia ca citesc ziare sarbesti intamplator scrise in limba romana. E oarecum logic ca publicul reactioneaza asa cum o face. De unde atata pasiune?
In primul rand pentru ca indeobste suntem interesati doar de propriul buric. Am ales sa ignoram problema si ne-am trezit ca avem alta pozitie decat aliatii nostri eruopeni si americani abia dupa ce acestia isi formasera o optiune, dupa un proces chinuitor de dezbateri si negocieri. Este foarte bine sa ai personalitate pe plan international si sa iti sustii interesele, dar nu mi-e clar ce anume propune Romania in loc de mult dezbatuta (in lipsa noastra) independenta. Am lipsit cand s-a discutat subiectul, dar acum suntem galagioși in a critica rezultatul.
De ce era nevoie de o declaratie atat de dura a Parlamentului, intrunit solemn de parca tocmai ne uneam cu Republica Moldova (apropo, asta nu ar fi o incalcare a legislatiei internationale? Doar intreb, nu dau cu parul!)? Nu ne obliga nimeni sa recunoastem independenta Kosovo, dar de ce trebuie sa devenim campioni ai cauzei contra? Ce urmarim pe termen lung? Nici acum nu avem o strategie, mofturile de provincial neinteresat de subiect, dar nervos, nu se numesc strategie. "Cotidianul" spune ca Romania va impaca Serbia cu Uniunea Europeana. Sa fim seriosi! Serbia si UE comunica, nu sunt un fel de Cuba si SUA care nu au legaturi oficiale si au nevoie de intermediari. Ce are sa spuna Romania in UE? Exista o majoritate de state membre (20 din 27) care recunosc independenta. Celelalte state care nu o recunosc nu s-au isterizat. Grecia, o tara care a simpatizat cu Serbia in toate razboaiele din fosta Iugoslavie, s-a multumit sa declare ca deocamdata nu recunoaste noul stat. Romania nu are credibilitate in UE pe acest subiect tocmai pentru ca a fost prea patimasa pro-Serbia. Daca te visezi arbitru, nu face galerie! E uimitor de simplu, dar presedintele Basescu nu a inteles atata lucru.
E uimitor si comportamentul de turma al politicienilor. Singura voce care a spus ca ar trebui sa recunoastem independenta a fost europarlamentara Adina Valean. Femeia a fost la Bruxelles și stie ce se discuta acolo. Cine are contacte cu lumea si ceva coloana vertebrala recunoaste ca reactia Romaniei este privita ca una bizara. Poate ca la Bucuresti e limpede ca trebuie sa fim nervosi, poate ca avem fricile noastre mai mult sau mai putin justificate, dar din afara se vede ca ne isterizam disproportionat. Discutia cu UDMR care trebuie data afara din guvern pentru acest subiect e cu atit mai ciudata. Cand suntem dati ca exemplu de pace interetnica, aratam ca suntem in stare sa o aruncam peste bord de dragul Serbiei. E ca si cum te apuci sa divortezi de nevasta pentru ca vecinul o batea pe vecina si ea l-a inselat.
Cum au ajuns politicienii romani la o poztție atat de unanima? Cata atentie au acordat subiectului un Ludovic Orban sau un Radu Campeanu? Au pus mana pe vreun ziar strain sa vada de ce sustin Washingtonul, Berlinul, Londra și Parisul (de cand nu am mai vazut aceste capitale impreuna pe un subiect?) o pozsție care la Bucuresti te poate scoate din guvern? Saraca Adina Valean imi aminteste de jocul de-a baba oarba, cand spuneam "urma scapa turma".
