Opinii

Invataturile parintelui Iliescu catre fiul sau, Traian

Alina Mungiu-Pippidi
11 feb 2008 625 vizualizări
Trei presedinti, la asta se rezuma viata noastra democratica. A fost vreunul mai bun? Au fost toti respectabili?

Cind il citesti pe Ion Iliescu cum povesteste de noua sa prietenie cu Emil Constantinescu si il demasca pe Traian Basescu drept marea amenintare pentru democratia romaneasca, cand iti amintesti ca Traian Basescu dupa ce a fost ales in 2004 a dat fuga la Ion Iliescu sa ii ceara binecuvintarea, nu poti sa nu-ti spui ca nu am reusit inca sa iesim din era Iliescu. Dirigentele adevarat e el. Semiprezidentialismul nostru doar pentru el a fost creat, si e un merit al lui ca a acceptat aceasta formula. Avea majoritatea in Constituanta: putea cere puteri mai mari ale presedintelui. Nu a facut-o, tocmai pentru ca era in controlul situatiei oricum. Prezidentialismul are un renume foarte prost, si Romania cauta pe atunci sa-si imbunatateasca imaginea. Pe vremea lui, Curtea Constitutionala era de forma, la fel si televiziunea. Dar el nu si-ar fi angajat la Cotroceni nepotei sau amante. Comunistii aveau si ei corectitudinea lor politica, dublata la Iliescu de un solid bun simt. Daca ajunge vreun tribunal sa il cerceteze vreodata il poate gasi vinovat de incurajarea violentei politice, de conspiratie pentru ascunderea unor dat esentiale interesului public, de influentare a justitiei, si asa mai departe. De lucruri de fond, dar nu de lucruri de forma. La acelea a fost mereu in regula. Chiar faptul ca i-a spus lui Radu Mazare "Mai, animalule" (de fapt, a folosit o formula mai putin directa) mi se pare ca arata ca avea o calitate esentiala a unui presedinte, la care succesorii sai nu s-au putut compara: fler la oameni.

De exemplu, putem sa il comparam pe Virgil Magureanu cu Catalin Harnagea? Pe Iosif Boda cu Dorin Marian? E trist ce spun, dar oamenii lui Iliescu erau mari capacitati pe langa cei ai lui Emil Constantinescu, desi acesta era profesor universitar. Orice bune intentii ar avea un sef de stat, cum avea Emil Constantinescu, pana la urma conteaza cum le realizeaza! Il tin minte pe Harnagea cand era un fel de ziarist la "Formula As": nu putea lega doua fraze. Il tin minte pe Dorin Marian din timpul afacerii Tigareta, care a dat lovitura mortala presedinÃiei lui Constantinescu, era preocupat de numarul de telefon al Andreei Marin. Basescu cu Claudiu Saftoiu, Elena Udrea si fata de la primarie pe care a vrut sa o puna ministrul integrarii europene (i-am uitat numele) nu sta nici el prea bine. Cind o mai si nimereste ti se pare ca a avut noroc. Emil Constantinescu macar a avut-o pe Zoe Petre, care i-a ramas loiala. Basescu alege oameni reputati pentru lipsa lor de loialitate, si cand il tradeaza isi cumpara altii.

Ion Iliescu avea o judecata buna si stia sa asculte, imbibindu-se astfel de acele informatii indispensabile unui lider, un om care stie sa manipuleze oamenii. Emil Constantinescu nu stiu daca a avut vreodata aceasta facultate, dar in timpul presedintiei lui nu o mai avea. Era constant mintit si dezinformat de servicii, dar putinele informatii reale care i se adresau alunecau pe langa el ca vantul, fara sa-l atinga. Stia mai bine cum stau lucrurile decat orice interlocutor al lui, chiar daca acesta venise din cel mai indepartat colt al tarii, si ca atare nu asculta pe nimeni. Basescu asculta si el putini oameni. Ideile lui despre cine e cine in Romania sau in lume arata ca toata viata a fost inconjurat de niste provinciali care nu stiu decat romaneste si nu citesc decat gazete de Dimbovita. Judecata lui e mai rapida decat a celorlalti, si mai curajoasa, dar trebuie sa sara prapastia prea multor necunoscute spre un mal sigur. Calitatea intelectuala a rapoartelor serviciilor secrete ramane la nivelul ziarului Gardianul. Poate cu cei doi noi intelectuali directori de servicii să se schimbe ceva, dar numai dacă le vor scrie chiar ei.

Alergia la realitate pare sa caracterizeze pe toti sefii statului! Constantinescu probabil crede ca lumea apreciaza plasarea lui in tabara Voiculescu-Iliescu, sau s-ar ascunde in casa si nu ar mai iesi de acolo. Iliescu era ca un fel de automat defect cand l-am intervievat eu in 1997, punea mereu aceeasi placa, dar zgomotul din jur fiind altul iti dadeai imediat seama ca placa are doar zgarieturi. Dar functionase asa de bine sase ani placa aceea. Poti sa sustii o versiune nereala daca ai monopolul televiziunii, ai controlul asupra serviciilor si unei mari parti a presei. Daca nu il mai ai, si continui sa sustii versiunea prezidentiala, devii un fel de caraghios.

Iliescu e hatru. Lauda pe Nastase cand Nastase e la beci si nu poate scoate capul, critica referendumul anti-Basescu desi la vremea aceea a sustinut aceasta lovitura de forta, tot asa cum critica si motiunea de cenzura. Nu reuseste sa aduca nici un argument ca Basescu e un pericol pentru democratie, dar cand spune ca Basescu nu are practica dialogului baga un fitil. Iar cand spune "La ora actuala adversarul principal al lui Basescu este Basescu insusi. .., Basescu trebuie lasat sa piarda pe mana lui." iti vine sa aplauzi. Nu a fost omul de pomana presedinte peste zece ani. A gasit punctul slab. Pentru ca exista riscul ca si Basescu, precum Emil Constantinescu, sa piarda din facultatile lui initiale, desi erau superioare. E inca alert, dar atata dusmanie rau-intentionata il afecteaza. Isi pierde rabdarea, si atunci greseste. Imparte lumea in tabere (cu sprijinul neprecupetit al tuturor) si cea mai mica critica i se pare un inceput de tradare sau un semn de prostie. Am auzit ca l-a facut magar pe un ziarist nu doar excelent, dar si vechi suporter al lui. Nu mai dialogheaza, si crede ca bunele intentii scutesc pe un sef de stat de la a-si explica toate actele si a le discuta si cu altii de alta parere. Isi spune ca e norocul nostru ca avem asa un presedinte, nu al lui ca oamenii l-au ales si l-au confirmat la referendum.

In orice caz, Basescu e exclus din cuplul nou-format Iliescu-Constantinescu. Iliescu ne spune ca se intalneste frecvent cu Emil, atat in tara, cat si in strainatate, fac amindoi parte dintr-un club de fosti presedinti, bulgaresc (precum castravetii murati). Ce ma supara e ca Iliescu, povestind cum a fost el cu Emil la Istanbul nu se spune daca l-a convins in fine ca nu exista Dumnezeu, sau a fost invers. Si aceasta invatatura fundamentala trebuie sa ajunga la Basescu intr-un interviu viitor, sa nu mai piarda omul vremea sa lamureasca singur o chestiune asa de spinoasa.



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.