Peisaj cu Restauratie, CNSAS si pietari la Fantana Parazitilor
Afara era un soare superb si inutil, pe care nu-l vedea nimeni, evident, pentru care motiv am facut poze, iar una am postat-o aici. In ea nu am putut sa cuprind toate categoriile de insi despre care am vorbit mai sus. Ideea este ca nu am reusit sa prind o poza, in care sa-l surprind schingiuind din cantecele Pietei Universitatii pe vaietatorul cu chitara, muzicuta si ochelari de soare.
Ceea ce cred ca este important este ca am vazut inca o manifestatie inutila ("Jos comunismul!", "Jos securistii!", "Mai bine golan, decat activist!" etc.), in loc sa aud la televizor ca, peste vreo doua saptamani, niste oameni cu scaun la cap au pus la cale un plan coerent, bine fundamentat legal, cu functia de "think big" bine fixata in actiunea prefigurata, pragmatici, care vorbesc putin sau deloc si actioneaza concertat, in punctele slabe ale sistemului.
Un sistem oligarho-mafioto-securist, in care inotam toti, cautand sa supravietuim, spunand jumatati de adevaruri si facandu-ne ca suntem revoltati. Adevarul este ca acum suntem toti la fel, indiferent cat de ticalosi sau angelici suntem. Asanarea morala a societatii romanesti? Haida-de, ce-o fi aia? Ne trece prin cap sa facem un referendum pentru ceva care urca putin mai sus de buricul sub care salasluieste centrul foamei? Ne! - cum spun sarbii.
Sa ne amintim despre zilele acestea ca despre unele dintre cele mai negre pentru democratie si libertate in Romania, pentru ca in acest ritm peste cativa ani exista posibilitatea sa ne referim la ele ca la parfumul subtil al democratiei, pe langa ce va fi urmand. In astfel de momente, nu vad in viitor decat un hau negru de impostura si grosolanie, peste care troneaza indivizi docti, cu fete patibulare, dand sentinte pe la televizor, apoi plecand spre vilele lor mistoace fericiti si stropindu-te linistiti din masini bengoase.
Quisque sous patimur manes.