Nebunia modelului romănesc în UE (I)
Pe scurt, ideea este că adunăm anual un grup de ziaristi, experti media, oameni din publicitate si ONG-uri si ii rugăm să comenteze situatia Romaniei pe o listă de vreo 40 de indicatori, care variază de la legislatie la stabilitatea economică a presei.
Scriind acest raport in fiecare an din 2003 incoace am observat o tendintă usoară de stabilizare, un progres anual minor dar constant. Anul acesta discutiile din cadrul grupului au fost parcă mai deprimante ca niciodată. Notele pe care le-a primit Romania in 2007 au scăzut dramatic pină la niveluri similare celor din vremea guvernului Năstase, cind ne plingeam tosi că stătea Dorina Mihăilescu cu monitorizările pe capul nostru si suna pe unde apuca ca să nu mai fie invitati băietii care il enervau pe "domnui primui ministru". Nu m-as fi asteptat in ruptul capului ca la primul raport după intrarea in UE să consemnez un regres atit de puternic. si nu este studiul CJI singura cercetare care constată inrăutătirea situatiei Romaniei. Tocmai a fost dat publicitătii stiudiul anual al organizației Global Integrity. Acesta este un instrument international comparativ despre coruptie, concurent al celebrului Index al Perceptei realizat de Transparency International. Este si mai bun după părerea mea, pentru că măsoarea gradul de pregătire al statului de drept pentru a face fată coruptiei. Mă asteptam ca la perceptie să stăm foatre prost (romanii consideră că tara lor e mai coruptă decit consideră cubanezii sau cei din Republica Moldova, ceea ce spune mai multe despre asteptările inselate decit despre starea de fapt; imi inchipui că săracii cubanezi au altele mai importante pe cap decit să se plingă de coruptie). Dar studiul GI nu analizează perceptii, ci starea de fapt, capacitatea angrenajului institutional anti-coruptie. Romania regresează si aici in primul ei an de apartenentă la UE. Ideea principală a capitolului pe Romania este că avem legi bune pe care nu le aplicăm. Ceea ce se vede cu ochiul liber la televizor. Vorbim ca bezmeticii despre revenirea lui Adrian Năstase in prim plan in conditiile in care acest om a fentat justitia si a evitat obtinerea unui verdict. Dacă am fi avut un verdict de nevinovătie as fi fost printre cei care ti-ar fi cerut scuze pentru că a scris negativ despre Năstase. Dar avem un personaj care a ajuns simbol umblător al nefunctionării justitiei in Romania. Absolut toate aspectele blocării statului de drept se regăsesc in cazul Năstase: coalizarea parlamentarilor pentru protejarea unuia dintre ei, crearea de privilegii legale speciale pentru politicieni (protectie sporită in fata legii), folosirea tertipurilor procedurale prin aminări care sfideză bunul simt, lasitatea judecătorilor care sint fericiti că pot pasa dosarele altora, incurcături legislative premeditate, intimidarea publică a martorilor sub privirea unor procurori nepuntinciosi, spălarea de cadavre la televizor de către jurnalisti cu o accentuată tendintă spre idiotenie morală. Năstase este simbolul neputintei noastre. Iar noi facem analize complicate despre posibilitătile sale de revenire.
Cazul Năstase este doar un simptom al regresului general din primul an după aderare. Trebuie să spun că din păcate părem usor nebuni, noi, ca popor. Părem un popor care s-a chinuit fantastic să ajungă undeva pentru a-si da cu stingul in dreptul exact cind a ajuns acolo. Săptămina viitoare voi analiza de ce a ajuns Romania să fie văzută la Bruxelles ca un caz dramatic de regres după epuizarea conditionalitătilor UE, care actionau inainte de aderare.