Opinii

Ceausescu, cartea si Unirea

Alina Mungiu-Pippidi
28 ian 2008 644 vizualizări
Am aniversat zilele astea Unirea celor doua Principate, ca si ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu, care ar fi implinit 90 de ani daca nu era executat de Craciunul anului 1989. Nu poti sa nu te intrebi, la asemenea ocazii, care e bilantul final al constructiei nationale romanesti

Basarabenii au ajuns sa isi cumpere cu 300 de euro pasapoarte bulgaresti; taranii din cele mai sarace zone din Romania isi ridica baraci la periferia marilor orase italiene si isi refac viata intr-o limba noua, rudimentara, care nu mai are nimic de a face nici cu Dante, nici cu Eminescu, e limba periferiei fara nationalitate.

Romanii au fost indoctrinati cu ideea ca sunt o natiune veche. Un popor vechi ar fi fost mai corect. Limba noastra e veche, dar forma ei literara e foarte recenta. Constiinta de a fi roman e si ea foarte tarzie. Pe la 1900 taranii spuneau ca sunt crestini, nu romani, cand li se cerea sa isi deifneasca o apartenenta. Spiru Haret si Nicolae Iorga, cu investitiile lor enorme in educatie au mai reusit sa aduca in sanul natiunii vreo citeva milioane de oameni care nu stiau ce sunt, dar daca in Danemarca la 1900 toata lumea avea Biblii si le citea, noi mai aveam in fata un secol de alfabetizare. Fara comunisti, cu brutalitatea cu care isi puneau in practica programele, nu stiu daca reuseam. La 1945 numai jumatate din Romania era alfabetizata. Nici azi romanii nu citesc ziare, de exemplu, decat in proprotie foarte mica. Acest obicei national, spun istoricii, se formează devreme, pe la 1920-30; 30% din romani stiau carte pe atunci, si cam tot atatia citesc ziare de calitate si azi.

Istoria noastra de la Unire incoace este aceea a unei "societati taranesti" traditionale care a incercat intr-un secol sa parcurga proiecte de modernizare politica, mai intai, si sociala, pe urma, care ar fi trebuit, in viziunea initiatorilor lor, sa permita recuperarea unei decalaj istoric colosal fata de Vestul Europei. Cat de mare era acest decalaj, avem o oarecare idee: in 1930 venitul pe cap de locuitor al Romaniei era comparabil cu cel al Frantei la 1789 sau al Angliei la 1648; la inceputul veacului trecut sofisticarea si productivitatea agriculturii romanesti corespundeau cu cele corespunzatoare Frantei in secolul XVII sau Angliei in secolul XVIII. Ce deosebea societatea rurala nedezvoltata romaneasca fata de atatea zone similare din restul lumii era doar apropierea ei relativa fata de Europa, ceea ce a creat permanent iluzia ca e vorba de o societate europeana, macar potential daca nu in fapt.

Modernizarea la noi nu a fost un proces natural, similar celui care a creat civilizatia vest-europeana asa cum o cunoastem astazi, format din dezvoltare tehnologica si industriala, ci incercarea de reproducere cu caracter programatic a acestei dezvoltari de catre elitele societatii rurale, cu scopul declarat de a imita si a ajunge din urma dezvoltarea occidentala. Acest proces a fost in permanenta o reactie la succesul economic al societatilor occidentale: fara acesta e cert ca aceste elite nu si-ar fi propus sa urmareasca intocmai pasii dezvoltarii institutionale din Occident, in speranta ca acestia vor atrage dupa sine si dezvoltarea economica si evolutia sociala. Modernizarea politica este indeobste vazuta ca avand doua paliere: unul de creare a cetatenilor natiunii (taranii) prin alfabetizare, menita sa inlocuiasca dialectele locale cu limba culta, favorizind crearea unei constiinte nationale unice, si al doilea de extindere a drepturilor politice complete, adica a votului, la tot corpul national. De regula, modelul istoric european a presupus intaietatea modernizarii economice asupra celei politice. Revolutiile franceza si engleza sunt determinate de necesitatea de a aduce la acelasi nivel cu dezvoltarea sociala drepturile politice ale unor categorii excluse, desi autonome si prospere in mare masura. Dar in cazul Romaniei si al tarilor nedezvoltate din Est procesul este exact invers. Modernizarea politica se produce inainte. Taranii sunt impinsi de pe ogor la urna de vot, fara sa aiba nici pamant suficient, nici scoala, direct in bratele demagogilor de profesie si a propagandei electorale. Dezvltarea economica si sociala nu permite suficienta autonomie si prosperitate a acestor clase de noi cetateni, pentru a-i face contribuabili seriosi ai sistemului politic, ci le transforma mai adesea in mase de manevra manipulate de elite cu scrupule putine.

Procesul de modernizare politica a fost apoi fundamental distorsionat sub comunism, dupa cum povesteste raportul Comisiei Tismaneanu, in librarii in aceste zile. Alfabetizarea a continuat pe scara intensa, desi s-a raportat probabil fals ca se atinsese 100%, ca si indoctrinarea, nu doar in valorile sociale, ci si in cele nationale, cu ajutor de la cenaclul Flacara. Dar comunismul impune o singura alegere politica, iar modernizarea merge cu ambitie criminala de la dezvoltarea retelei de electrificare la sistematizarea satelor din anii optzeci.

Dupa comunism, in anul 2001, statisticienii europeni au gasit ca Romania se afla pe ultimul loc in ce priveste participarea la toate treptele de educatie a tinerilor cu varste intre 15-24 de ani. Fara macar sa mai punem in discutie calitatea educatiei pe care o primesc, tranzitia inseamna deci si intoarcerea analfabetismului de varii forme. Nu sunt ca atare surprinsa ca lumea fluiera la sarbatoarea Unirii, sau ca se fac emisiuni TV stupide in care discutam rostul lui Eminescu. Munca lui Haret si Iorga nu e incheiata, si profesorii societatii noastre, pe care ii platim lamentabil, mai au un fata un secol de apostolat.




În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.