Guvernul, banii inapoi!
Parintii mei au reusit performanta de rangul doi prin 1989, dupa o viata de munca. Circula de altfel un banc sub socialism cu un accident pe autostrada in care erau implicati un roman, un american, un neamt si un englez, care dupa ce isi faceau praf masinile se apucau de bocit. Ah, trebuie sa muncesc doi ani sa imi iau una noua, se tinguia americanul. Patru, bocea neamtul. Zece, ofta francezul. Of, de unde alta viata ca sa mai string odata banii de o Dacie, plangea romanul. La care toti ceilalti, uimiti: Pai cine dracu te-a pus sa-ti iei o masina asa de scumpa?
Mai are rost sa adaug ca a venit inflatia si ca toti acesti oameni s-au trezit ca banii lor nu mai valorau la finele lui 1990 mai nimic? Unii mai persistenti s-au luptat cu statul ani de zile prin tribunale, incercand sa dovedeasca ca statul proprietar al CEC are o raspundere pentru cum merge economia. Am auzit ca ar fi castigat pana la urma, dar nu cunosc pe nimeni care sa-si fi luat banii inapoi. Ai mei oricum nu se calificau, ca nu depusesera toti banii. Si la finele acestui proces care a durat toata tranzitia ramasesera foarte putini oameni persistenti, ca vorba aceea, a fost o tranzitie lunga, au avut tot timpul sa moara, sa plece sau sa se lase pagubasi. Si statul a iesit foarte bine doar tragand de timp.
Am impresia ca guvernul Tariceanu se crede inca in tranzitie cu taxa lui de prima inmatriculare, si iarasi a uitat (i se intimpla frecvent) ca tarisoara nu mai e noastra sa o mulgem cum ne vine, ci a Europei, unde mulgerea are loc după reguli stricte care se aplica egal la toata lumea. Altfel nu imi explic de ce ministrul de finante, si vicepresedintele Uniunii Scriitorilor bucuresteni, celebrul Varujan Vosganian care a declarat ca nu are rost sa ne gandim ce se intampla in 2009 (cand nu va mai fi el ministru) cand in 2008 avem inca niste bani de pensii, s-a repezit sa declare ca e prea devreme ca guvernul sa planuiasca sa dea inapoi banii din taxa de prima inmatriculare cu care a jefuit pe cei care si-au cumparat masini la mana a doua din import in anul 2007. Varujan nefiind un prost, eu nu cred că el nu a inteles ca partida e pierduta in Europa (reprezentantul Comisiei Europene, dl. Kovacs a spus clar ca Ungaria a facut la fel, a pierdut procesul la Curtea Suprema de Justitie si acum da banii inapoi), si nu are nevoie sa-I faca dl. Kovacs un desen. Daca Varujan a declarat ca trebuie asteptata sentinta (deci inteleg ca o sa o tinem langa pană la sfarsit), e pentru ca astfel se reporteaza si acest cost dupa 2008, si deocamdata statul reprezentat de el se simte bine cheltuind banii de taxa pe care un stat viitor reprezentat de altcineva, va trebui sa ii dea inapoi.
Taxa de prima imatriculare e prima noastra corigenta europeana majora. Guvernul o tot micsoreaza crezand ca in felul asta convinge Bruxellesul. Nu ne conving decat pe noi cat de putin pricep ce e Uniunea Europeana. Nu poti pune o taxa, fie ea si de un euro, nu de 2000, la o masina care polueaza atata, produsa in tari din spatiul UE, cand pe o masina care produce tot atata populare, sau mai multa, produsa la tine in tara (Dacia economiilor noastre) nu pui nici o taxa. Asta inseamna, simplu, ca discriminezi pe orice producator european de automobile prin raport cu Dacia. Despre amaratul de consumator, care cu greu strange banii sa isi ia un Opel la mana a doua, devenit cu o treime mai scump prin taxa asta, nici nu mai comentez, asa de obisnuit e guvernul sa ia sapte piei de pe aceeasi oaie.
Or, nu mai exista ai nostri si ai lor in materie de productie, am capatat ce am vrut, suntem in Europa, deci oricate pile ar avea Dacia pe la unii, si oricat ar castiga dealerii de masini noi ca primul ministru din asemenea taxe, aceasta mare afacere nu e sustenabila. Nu se poate face asa ceva in Europa unita unde competitia egala e lege. E jenanta si intensia de a pretinde ca e vorba de combatarea poluarii (ai milioane de Dacii poluante pe drumuri si te preocupi de citeva mii de Volkswagenuri pe an la mina a doua). Cum am mai spus, taxa asta merita titlul de taxa de prima ipocrizie. Deja unele castiguri nu sunt rambursabile. Dealerii de masini noi, ca si Dacia, au castigat binisor in noi vanzari in prima parte a lui 2007, cat taxa a fost mare, si nu cred eu ca vor cotiza cand guvernul va trebui sa recunoasca ca a gresit si sa faca ce a cerut Comisia Europeana, sa returneze banii. Ii vor returna tot din buzunarul nostru, de la buget. si de asta sunt de parere sa-i oprim de pe acum sa mai plateasca pensii din ei, ca numai un imbecil crede ca acolo unde ungurii au pierdut un proces exact pe tema asta, noi il putem castiga.
Daca guvernul chiar tine la combatarea poluarii, mai bine ar face ceva sa nu mai cumparam atatea masini. uintem pe locul 1 in Europa de Est, inaintea Poloniei care are dublul populatiei noastre, la cumparat masini germane (noi). Va vine sa credeti cati romani isi iau noi BMW-uri ca sa se inghesuie cu ele pe soselele noastre amarate si sa nu aiba unde le parca? De ce nu da un exemplu vicepresedintele Uniunii Scriitorilor mergind pe bicicleta de la Uniune la Palatul Victoria,iii garantez ca face jumatate din timpul cat ii ia in masina cu girofar, si mai are ocazia sa priceapa cum trebuie transformata tara ca sa devina din nou locuibila.
Nerealist? De ce? Eu m-am mutat in acest an la Berlin, oras in care poti oricand intalni ministri pe bicicleta. Joshka Fisher mergea chiar in bermude pe bicicleta. Cand am ajuns in septembrie si am vazut ce trafic slab e mi-am spus ca va fi o placere de condus prin oras si am inceput sa ma uit in vitrine pe la dealeri. La prima sedinta de catedra insa am observat ca toti colegii mei profesori au venit cu bicicleta. Seful de departament, care a foarte celebru, a venit cu un 2CV pe care il are din 1968 si s-a scuzat ca a avut de adus o lada de dosare. Un coleg de la MAE german cu care lucrez adesea vine cu un Volkswagen broasca de tip vechi la care deschiderea usii din dreapta ca sa ma urc eu e un ritual intreg. Dupa cateva saptamani, m-am cam prins care e cultura locala si am inceput sa ma uit dupa biciclete. Am discutat cu studentii mei ce bicicleta ar fi de luat, si desi nu mi-a zis nimeni de-a dreptul, am inteles pana la urma. M-am dus in talcioc in Berlinul de Est si mi-am luat una cu 20 de euro. Merge perfect, si cand merg la universitate dimineata prin Tiergarten am placerea sa vad cum sar iepurii din fata mea.
Numai ca a doua zi dupa ce mi-o luasem mi-a scos Dumnezeu in cale, taman cand ma luptam cu lantul sa o leg (care costase 25 de euro, fiind nou!) pe unul de la ambasada Romaniei. Mic, Berlinul! As fi vrut sa vedeti figura aluia cand m-a vazut pe mine pe strada la Berlin legandu-mi bicicleta. Merita un poem, dar neavand talent poetic am scris numai un articol, ca sa atrag atentia guvernului sa dea banii inapoi si sa ne apere de poluare construind niste orase in care sa incapa mai multi biciclisti si mai putine masini. Cati oraseni de la noi nu au copii care nu au vazut niciodata iepuri in Herestrau.
