Cu iapa țiganului prin parcul lui Misăilă de la Mopaf
Scoțându-și cu grijă ochelarii de pe nas, cum procedează și idolul său, Marian Oprișan, când vrea să dea impresia că are ceva interesant de spus, Misăilă a cuvântat rar, cu voce gravă, să fie înțeles de toată lumea. Dacă tratativele cu proprietarii se vor finaliza cu bine, intenția primăriei este să cumpere terenul pentru care speră să atragă fonduri europene și, dacă între timp nu-și va schimba planurile, are în vedere și amenajarea unui parc.
Fără să avanseze termene clare ori să-și asume un angajament concret, ne-a blagoslovit cu o sfântă promisiune electorală. Una din cele pe care politicienii le aduc întotdeauna la îndeplinire, însă nu mai devreme de fericitele zile ale lui Sfântu’ Așteaptă. De altfel, pun rămășag pe cotiga țiganului că în preajma următoarelor alegeri îl vom auzi făcând aceleași promisiuni.
Așa cum povestea țiganului i-a făcut pe puradei să viseze frumos, la iapă, uitând să mai ceară de mâncare, bancul lui Misăilă, frumos ambalat, a închis gura asistenței care, câteva minute mai devreme, îi reproșau că Focșaniul are prea puține spații verzi.
Nimeni nu s-a mai gândit să-i pună cele mai simple și mai la îndemână întrebări din lume:
De unde va lua câteva zeci de milioane de euro ca să plătească proprietarilor pentru cele 20 de hectare de teren? Iar dacă are la dispoziție acești bani, de ce Cristi Misăilă ne arată papagalul de pe gard, și nu reabilitează Parcul Bălcescu, care costă de vreo mie de ori mai puțin?
Ionel Sclavone