Tablou de iarnă postelectorală
La căldură, având pe fundal muzica victioriei („Noi suntem români“, „Doamne ocrotește-i pe români“ sau, după caz, ultimul hit al lui Salam) cei dintâi se veselesc, ciocnind pahare pline și trecând bucăți de pâine proaspătă prin castroanele pline de caviar. Se bat pe burtă, își laudă reușitele și își arată cicatricile căpătate în abia încheiatele bătălii electorale. Pariază pe timpul care le va fi necesar pentru a întoarce mersul lucrurilor într-o direcție ce le este favorabilă.
Din când în când, pentru variație, deschid ușa și privesc la colindătorii vineți de ger care se calcă în picioareca să le ureze, lingușitori, guvernare îndelungată. Râzând în hohote, îi privesc superior. Umili aceștia fac plecăciuni adânci, sperând că vor atrage atenția și, după petrecere, vor fi lăsați să culeagă rămășițele zilei.
De cealată parte, resemnați și triști, ceilalți se pregătesc de hibernare.Își măsoară stratul de grăsime de pe burtă, căutând să aprecieze dacă vor rezista până la sosirea primăverii care nu se întrevede prea curând. Unii se gândesc la viitoarele lupte și plănuiesc strategii. Îi ajută să depășească rușinea înfrângerii și să-și treacă timpul mai ușor.
Alții, cei mai mulți, nu reușesc să se împace cu cruda realitate și încă mai speră că cineva, de undeva, de sus, din vest sau de peste ocean va face o minune și-i va pune în fruntea bucatelor. Naivi, visează la serbările galante la care ar fi putut participa dacă…
Atrași de râsete, clinchetele sticlelor, sunetul tacâmurilor și de muzica lăutarilor, privesc peste gard la paranghelia vecinilor. Înghit în sec și imaginează pretexte pentru a-și face cale la masa învingătorilor.
Invitația le-a fost făcută dar parcă nu s-ar îndura s-o onoreze așa repede. Sunt măcinați de îndoieli. Poate ar trebui să mai aștepte în caz că… Dar dacă stau prea mult și între timp le-o iau alții înainte și nu mai prind loc… Al naibii dilemă.
Undeva departe, într- o magherniță friguroasă și plină de igrasie se înghesuie unul în altul, tremurând, vreo șapte suflete de români mândri.Trei generații, cinci au peste op’șpe ani, unul abia s-a întors din pușcărie iar ultimul abia a făcut ochi. Formează o familie tradițională creștin-ortodoxă.
La îndemnul lui dom’ primar, au îndrăznit să creadă în România și, conștiincioși, și-au îndeplinit îndatorirea constituțională de a alege.
Acum, ghemuiți unul în altul, pe un pat îngust, privesc la televizorul de pe masa șubredă. E singura lor sursă de căldură. Alături de acesta, o pungă de făină, două pachete de paste, un bidon de ulei și un pachet desfăcut de biscuiți populari, având inscripționat pe ambalaj însemnele UE, și o sticlă de tărie ieftină de la chioșcul din colt. A fost cumpărată din ultima alocație a ăluia mic.
Patru adulți privesc la programul de pe Antena 3, alți doi se coțăie, într-un colț iar cel mic orăcăie de frig, de foame, de sete sau de toate la un loc. Deasupra lor respirația se învârtejește în rotocoale de abur rece.
Ecranul este ocupat de un bătrân care povestește cum a venit la București ca să-i ceară președintelui să demisioneze. La un moment dat, patriarhul, căci orice familie tradițională are un patriarh, cere ascultare: „Are dreptate moșul… dacă primarul, deputatul, guvernul, sunt de la ai noștri, de ce să fie președintele de-al lor?“
Ceilalți, mai puțin ăi doi care se coțăie și ăl mic care orăcăie, dau din cap indiferenți. Subiectul este peste puterea lor de înțelegere. De altfel, stau la televizor doar pentru căldură și ca să li se pară mai scurtă așteptarea. E vremea la care ar trebui să-și facă apariția Moș Crăciun, omul lui dom’ primar. Să le aducă o ciosvârtă de carne ori, dacă nu, câteva bucăți de slănină și șorici de Crăciun. Așa le-a promis: „Dacă iese partidu’ bine în alegeri, vă dau porc“.
Partidul a ieșit însă Moș Crăciun întârzie cu porcul. Ei continuă să creadă și să-l aștepte în fiecare seară, făcând de pază cu rândul în fața televizorului, ca să-l audă când bate la ușă, și ronțăind câte un biscuit.
În acest timp, străzile forfotesc de oameni care aleargă prin magazine, după cumpărături. Sunt tineri, în putere și reprezintă cam 60% din populație. S-au obișnuit să-și rezolve singuri problemele și nu apelează la sistemul de stat decât în cazuri extreme. Au pensii private, își caută de sănătate la clinici particulare și plătesc mediatori pentru copiii.
Mai scrâșnesc din dinți și înjură când își rup mașinile în gropi sau când așteaptă cu orele prin fața ghișeelor dar se feresc cât pot să aibă de-a face cu reprezentanții autorității de stat. Din experiență știu că sunt greoi în gândire și lipsiți de competență.
Prea ocupați de ale lor nu-i interesează dacă președintele este neamț, prim-ministrul este musulman, cum îl cheamă pe primar și, în general, cine guvernează. Consideră că votul este doar o pierdere de timp și foarte rar se obosesc să și-l exercite. În opinia lor, oricum nu se va schimba nimic, indiferent cine ar câștiga alegerile.
Acum, în prag de sărbători, trec grăbiți, cu brațele pline de sacoșe, vorbesc la telefon și plănuiesc petreceri de sărbători.
Peste toți și peste toate se lasă iarna și liniștea. Iarnă cât cuprinde, cu frig, cu ger dar fără ninsori până după Crăciun și o liniște grea și apăsătoare. La adăpostul lor, Sevil Shhaideh, premierul musulman propus de PSD, va lucra fără teamă că va fi deranjată în folosul lui Liviu Dragnea și al baronilor locali.
Ionel Sclavone
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
danb, acum 2675 zile, 6 ore, 43 minute, 51 secunde
Alin Popescu, acum 2675 zile, 5 ore, 59 minute, 15 secunde 
