Lăsați Justiției Palatul de Justiție!
Așa cum arată acum, Palatul de Justiție a fost inaugurat la 1912, în urmă cu o sută de ani și este un imobil masiv, care impune respect. Așa și trebuie să fie un spațiu în care se împarte dreptatea. Pe de altă parte, clădirea Tribunalului reprezintă una dintre legăturile firave pe care le mai avem cu Focșaniul și cu Vrancea bunilor și străbunilor noștri.
Este unul dintre puținele simboluri ale vechii comunități care au mai rămas în picioare.
Multe dintre ele au fost puse la pământ de comuniști. Altele, precum Gara veche, Piața Unirii, Grădina Publică, clădirea vechii Prefecturi și Parcul Bălcescu au fost distruse sau lăsate în paragină de cei ce le-au urmat.
În locul micuței și cochetei stații CFR ne-am ales cu o cutie imensă de carton și sticlă care se înmoaie atunci când plouă și prin care cântă cucuveaua. Piața Unirii al cărei mozaic lumina întregul centru a fost transformată într-o platformă cenușie și sinistră din granit de proastă calitate importat din China. Grădina Publică a fost împânzită de coșmelii care, în afară de faptul că au ocupat spațiul verde, n-au nici o utilizare.
Sediul vechii Prefecturi, aflat în reabilitare de vreo două decenii a fost spoit cu var pe dinafară și lăsat în paragină la interior. Chiar dacă va fi redat circuitului public, vechile fresce ce împodobeau pereții nu vor mai fi recuperate niciodată. Despre parcul Bălcescu precum și despre vechile imobile particulare, clădiri ale unor oameni de vază care au făcut istorie pe aceste meleaguri nici n-are rost să mai aduc vorba. Le vedeți și voi, abandonate, lăsate să se prăbușească.
Palatul de justiție trebuie să rămână în continuare sediul al Tribunalului și nu transformat în altceva.
Cu tot respectul față de viticultură care, de asemenea, este parte a moștenirii noastre, ar fi o insultă față de înaintași dar și față de urmași ca în spațiul unde, vreme de un secol s-a făcut justiție, să funcționeze un muzeu al vinului, un templu dedicat lui Bachus. Sau chiar un centru UNESCO. Sunt destule alte clădiri care pot primi o asemenea destinație.
Puneți-vă în locul nepoților și strănepoților voștri peste alți o sută de ani.
Vor admira arhitectura impunătoare a ex-Palatului de Justiție și vor citi pe frontispiciu „Muzeul Vinului/Centru UNESCO Marian Oprișan“ cu o explicație de genul: „A fost reabilitat la inițiativa președintelui UNCJR, al Consiliului Județean Vrancea și al PSD Vrancea , domnul Marian Oprișan“.
Apoi, vor citi într-o broșură de prezentare a sediului Tribunalului Județean, o clădire ternă, lipsită de personalitate: „funcționează în locul fostului Magazin Universal Putna, transformat în bancă după 1990, preluat de Consiliul Județean și cedat spre folosință instanțelor, la inițiativa președintelui Marian Oprișan“.
Ceea ce-i va face pe nepoții și strănepoții voștri să creadă că Marian Oprișan este ctitorul Focșaniului și al județului Vrancea. Nimeni nu-și va aminti de Gheorghe Pastia, Ion Mincu, Nicolae Săveanu, I.G. Poenaru sau P. Panaitescu .
De altfel, dacă lecturați (acum, nu peste o sută de ani) paginile Wikipedia destinate municipiului Focșani și județului Vrancea veți constata că nu se fac referiri la personalitățile politice din trecut. Nici pe paginile Primăriei Focșani și ale Consiliului Județean nu se pomenește nimic. Numele acestor oameni sunt ocolite cu grijă din toate referirile la istoria locală.
Suntem datori să ne apărăm clădirile, monumentele, atâtea câte au mai rămas în picioare, ca să nu uităm care ne sunt rădăcinile. Este doar vina noastră dacă asistăm pasivi cum sunt distruse.
Montajele festiviste de la 24 ianuarie sau de 6 august, repetate an de an, după tipicul Cântării României nu țin loc de istorie obiectivă. La fel cum nu țin nici monografiile scrise la comandă și publicate pe bani publici, în care sunt cenzurate informații esențiale care deranjează pe mai marii zilei.
Ionel Sclavone