Ziua în care s-a încheiat reforma în PNL Vrancea
Înprimul rând, pentru nici una dintre tabere, criteriile de integritate stabilite ca parte a procesului de selecție a candidaților nu valorează nici măcar cât hârtia pe care au fost scrise.
Dacă analizăm candidații de pe ambele liste, cea propusă și validată, duminică, de Comitetul Județean Executiv, care conține numele lui Nini Săpunaru, Ion Ștefan și Nicolae Braicău și cea care a picat la vot, cu Cătălin Toma, Cornel Noană și Gabriel Postolache, constatăm că ambele părți propun personaje controversate. Oameni care nu îndeplinesc aceste criterii.
Nici Săpunaru, contestat din cauza colaboraționismului cu PSD , nici Nicolae Braicău, primarul comunei Ciorăști trimis în judecată într-o cauză penală, nici Cornel Noană, demisionar, neimplicat în activitatea PNL și, de asemenea, apropiat al PSD, nici Ion Ștefan,lipsit de competență politică,și nici Gabriel Postolache, recordmanul traseiștilor vrânceni nu și-ar găsi locul pe o listă decentă de candidați. Cu indulgență, dacă închidem ochii la eșecul de la locale, ar putea fi acceptată candidatura lui Cătălin Toma.
Un alt detaliu care merită analizat ține de loialitatea celor care l-au promovat pe Cătălin Toma în funcția de președinte al PNL.
Cei care l-au trădat acum, primarii foști PDL, în frunte cu Nicolae Braicău, sunt aceiași care, în urmă cu un an,s-au dezis de propriul președinte, Cristian Bălosu. În grup, conduși de același Braicău, primarii PDL i-au cerut, atunci, secretarului general al PNL, Ilie Bolojan, să-l numească pe Cătălin Toma șef peste ambele organizații. Acum, confirmă vorba bătrânească, potrivit căreia cel ce a trădat o dată, o va face ori de câte ori va avea ocazia.
În al treilea rând, trebuie spus că,în ciuda aparentei întineriri, PNL Vrancea rămâne o structură fosilizată, controlată de un grup de primari conservatori și sforari cu influență care se opun oricărei schimbări.
Incapabili să vadă dincolo de satisfacerea propriilor nevoi, refuză să ia parte la orice proiect de reformă care i-ar putea lăsa pe dinafară. Totul până la ei și la pozițiile lor.
Deși n-au reușit niciodată să câștige în fața PSD mai mult decât propriile mandate și nu au făcut opoziție reală, se comportă ca niște mari lideri. În multe cazuri nefondat, ridică pretenții mult prea mari comparativ cu forța pe care o reprezintă și cu rezultatele pe care le obțin. Puterea lor nu vine din competență ci din sforării și jocuri de culise, din teama liderilor partidului că-i vor abandona dacă nu vor juca după partitura lor.
Interesați doar ca lumea lor micuță să rămână în picioare, toată această gașcă se implică în jocuri dubioase,fără să țină cont de prejudiciile pe care le produc întregii organizații. Sunt dornici să obțină cât mai multă putere în partid dar, în aceiași măsură, prea limitați și incompetenți ca s-o exercite în interes general.
Într-un final,nu pot să închei altfel decât cu o concluzie amară. Cele două tabere vor ajunge la un compromis.La alegerile din iarnă, vor câștiga, probabil cu mare greutate, două sau poate trei mandate de parlamentar. Poate, dacă vor ajunge în preajma guvernării, vor împărți și câteva funcții de directori.
Reforma în PNL Vrancea s-a oprit, însă, în acest punct.
Liberalilor vrânceni, tineri sau vârstnici, le lipsește dorința și putința de a-și transforma partidul dintr-o mârțoagă răpciugoasă într-un armăsar pur sânge capabil să câștige curse electorale.
Ionel Sclavone