Opinii

Bombe și blues la Focșani

Puțin a lipsit, la începutul acestui week-end, ca Focșaniul să intre în galeria orașelor europene victime ale terorismului, alături de Paris, Londra, Madrid, Bruxelles, Moscova ori Istanbul. A existat locația, cel mai mare centru comercial din municipiu, și pretendentul la titlul de „focșăneanul terorist al anului“, un băiat cu trăsături ariene și cu o poreclă predestinată, Glonț.

 „A lipsit decât“, vorba unui alt băiat, nu-l știți voi, dispozitivul exploziv care ar fi transformat orașul în subiect de Breaking News pentru mai mult de patru ore.

Dar a fost mai bine că a fost doar o alarmă falsă și doar un tavan  construit prost, care a cedat.

Că presupusul terorist s-a dovedit a fi doar un cocalar împachetat în mușchi și cu ideea fixă de a se filma cocoțat pe pereții sălii de cinema precum Spiderman.  Iar nu un extremist solitar cu creierii prăjiți dintre cei care văd în șaormeria turcului din colț un centru al invaziei musulmane pe sfintele teritorii ale dacilor ortodocși liberi.

N-a fost nici bombă și nici marii bărbați ai județului și ai orașului care să-și demonstreze competențele în caz de dezastru terorist.

Am ratat ocazia să-l vedem Marian Oprișan echipat corespunzător, în costumul său antitero cumpărat din Mall de la CIA, oferind indicații prețioase, lucrătorilor SRI, despre cum se dezamorsează bombele. Și nu l-am prins nici pe Cristi Misăilă dirijând traficul mașinilor în parcarea de la Carrefour cu professionalism, cum a făcut-o deja, în Piața Unirii, cu trotinetele și tricicletele.  

Am avut parte de un final de săptămână liniștit în care „Focșani Blues Festival“ a fost cel mai important și mai zgomotos eveniment. N-au fost știri în prime-time dar au fost trei zile de muzică în aer liber, în Piața Unirii din centrul orașului. N-a fost perfect dar a fost civilizat, fără fum de grătar, corturi și atmosfera de șatră specifică parangheliilor cu care am fost obișnuiți.

Pentru viitor e loc și de mai bine.

Depinde doar de organizatori cât de departe visează să ducă acest festival și cât de bine vor să-l șlefuiască pentru a-i da strălucire și valoare. Au nevoie doar de curaj și imaginație. Dacă vor îndrăzni și vor reuși să-l pună pe hartă, în fiecare an, timp de trei zile, străzile Focșaniului, hotelurile și pensiunile, restaurantele și barurile se vor umple de turiști, amatori de blues.

Ceea ce nu se întâmplă nici la „Bachus“, nici la „Revelion“ și nici la „Zilele Focșaniului“, în ciuda celor aproape două decenii de existență și a multelor milioane de lei cheltuite de Consiliul Județean și Primărie.

 

Ionel Sclavone

 

 

 

 

 

 

 

 

 

---