Brexitul dezamăgirii noastre
Nu foarte des avem ocazia să ne simțim superiori britanicilor – nouă Europa unită ne curge desigur prin sânge – şi cu atât mai puţin să-i altoim peste creştet pentru alegerile lor proaste. Imediat după vot, presa şi online-ul nostru mereu revoltat au explodat în critici, explicaţii şi desigur prorociri funebre. Editorialişti, analişti sau simplii cetăţeni angajaţi civic prin posesia de cont facebook au oferit explicaţia românească pentru votul britanicilor. Aşa am aflat că referendumul a fost de fapt confiscat de teleormanul lor (nu mai contează că numărul celor care au votat pentru a fost de 17,4 milioane - cam mulţi teleormăneni), ori că imbecilul, pensionarul şi asistatul social britanic este cel care a decis rezultatul final. Ca şi la noi, acestora ar trebui să li se taie mâna dreaptă, cea cu care votează. Opţiunile privind viitorul sunt doar pentru elite, biologice, sociale, intelectuale, aflate în diaspora şi, desigur, conectate la tehnologia lui Mark Zukerberg.
După trecerea şocului iniţial, am început să-i luăm la mişto. S-a viralizat ştirea comentată de fiecare român cu simţ civic potrivit cu care englezii căutau disperaţi a doua zi pe Google ce este Brexitul şi ce consecinţe îi aşteaptă. Iată deci dovada că englezul e fudul, dar prost, singurul portret pe care îl acceptăm pe plan local celui ce votează altfel decât noi. Nu mai contează că cel mai probabil IP-urile contorizate de Google aparţineau chiar milioanelor de imigranţi din Marea Britanie, îngrijoraţi pe bună dreptate de soarta lor.
Cireaşa de pe tort a fost analiza unui greu al deontologiei media dâmboviţene, potrivit cu care votul britanicilor se datorează… lui Dragnea şi Blaga (îl găsiţi pe Hotnews).
În tradiţia tabloidă a analiştilor noştri tratăm referendumul britanic lăutăresc, după ureche.
În fine, întrucât un pic de ajutor nu strică, de câteva zile facebook-ul românesc semnează cu spor petiţia online a britanicilor pentru efectuarea unui al doilea referendum. Una peste alta, percepţia noastră asupra referendumului lor e că este ceva ce trebuie şi poate fi ignorat uşor, iar electoratul trebuie convins că de fapt a votat invers. Este un întreg concurs de inteligenţă şmecheră şi ingeniozitate balcanică cu privire la cum politicienii britanici ar trebui să se facă că plouă (nu e greu, doar în insule chiar plouă mereu) şi să înghesuie rezultatul Brexitului alături de orice alt banal sondaj de opinie, limitat prin marja de eroare şi neobligatoriu. Politicienii lor trebuie să înveţe de la politicienii noştri şmecherlâcurile dosirii voinţei populare.
Marea Britanie va dezamăgi din nou armata sfătuitorilor dâmboviţeni de ocazie. Tabăra pro UE şi-a recunoscut deja o înfrângere clară, deşi rezultatul nu este deloc atât de clar. Dintr-un electorat de 46,5 milioane, diferenţa pro Brexit a fost doar de 1,26 milioane de voturi. Însă un procent sau un singur vot în plus de o parte sau de alta constituie în mentalitatea formată în sute de ani de democraţie solidă o majoritate. Iar majoritatea are întotdeauna dreptate. Când poporul vorbeşte, politicienii tac. Este esenţa dură a democraţiei şi regula fundamentală care a făcut din Marea Britanie din 1689 încoace, de la instaurarea formală a democraţiei reprezentative, modelul după care s-a construit lumea civilizată aşa cum o cunoaştem azi.
Sigur că formal referendumul e doar consultativ. Sigur că dacă mâine el s-ar repeta probabil rezultatul ar fi altul. Însă britanicii chiar sunt conştienţi că suveranitatea le aparţine, iar politicienii doar o exercită temporar în numele lor. Parlamentul lor este definiţia de manual a democraţiei. Nu există costuri prea mari atunci când e vorba de respectarea voinţei populare. Politicienii lor îşi vor asuma orice costuri, orice pierderi şi orice curs al lirei sterline. Pentru că la ei nimeni nu este mai deştept, mai bogat, mai şmecher, mai moral, mai tânăr, mai necompromis de DNA sau mai legitimat prin emigrare decât masa votanţilor, a poporului anonim. Articolul 50 de la Lisabona va fi activat negreşit, iar gentelmanul britanic a spus deja bye bye UE.
Noi românii nu avem nimic de învăţat de aici. Pentru că noi ne luăm propriul vot în băşcălie, dovadă că astăzi sondajele de opinie arată că mai puţin de 10% dintre români recunosc că au votat cu preşedintele Iohannis. Pe care l-or fi votat teutonii din sec. XIII, de vreme ce noi nu ni-l asumăm.
Britanicii nu se laudă că şi-au luat ţara înapoi pentru că a fost dintotdeauna a lor. Tot pe-a lor ne-am dori-o şi noi, câtă vreme pe-a noastră o dăm pe gârlă.
Av. Adrian Toni Neacşu
* Adrian Toni Neacşu este avocat (www.CasaNeacsu.ro), speaker, formator şi autor al mai multor volume, printre care Între statul de criză şi statul de drept ori Convinge judecătorul.