Opinii

STEV 2016: Cine sapă groapa altuia şi caii la fereastră

Olimpia SĂPUNARU
14 iun 2016 3880 vizualizări

Ştiţi starea aceea de nostalgie a unui timp sau a unui loc care nu a existat, nu există şi nu va exista vreodat'? Mi se întâmplă când scriu aici despre spectacolele elevilor de la STEV. Straniu!

Că fac asta, că scriu, adică, o fac pentru că îmi doresc o acţiune de desluşire a tuturor actelor: artistice, scenice, tehnice, organizatorice şi, mai ales, sufleteşti. În fiecare cititor şi în mine, mai ales. 

Ştiţi ceva? Noi, actorii, avem un obicei foarte prost! Ne uităm la două piese, să zicem "Cine sapă groapa altuia" şi "Caii la fereastră" şi ne întrebăm: "O fi fost Băieşu? O fi fost Vişniec?" (n.a.— Ion Băieşu, Matei Vişniec, autorii pieselor). Ei, bine, eu nu cred că există dopul perfect! După cum şi să scrii ceva fără să modifici acelceva scriindu-l, nu prea poţi! De aici şi interpretările personale!

 

Atunci când te uiţi la un spectacol de teatru, din punctul meu de vedere, nu ai cum să dai numai de autor acolo, căci nu autorul o joacă! În cazul acestor copii din STEV, foarte rar mi-a fost dat să văd un rol de compoziţie. Unul asumat! Care să fie construit pe studiu.

Acum, "Cine sapă groapa altuia" (cea a elevilor Liceul Tehnologic "Eremia Grigorescu"- Mărăşeşti, îndrumător artistic Valentin Cotigă), ştiţi cum sfârşeşte!? Păi... Toată lumea ştie! Toată lumea care a văzut! Cine sapă groapa?... Groparii! Adică Gropar1 (George Ştefan) şi Gropar2 (Marina Mădălina Costea). 

Dacă te întrebi ce pot vorbi între ei doi gropari, ei bine, ce pot vorbi? Întreabă-te!... Despre ale lor, exact! Că doar n-or vorbi despre cai verzi pe pereţi?!... Despre Moarte (Jenica-Mădălina Cezarina Aldea Ene), aha!... Eşti pe aproape! Care vine şi îi ia la ea. Un eveniment. Poate anunţat prin Toboşarul Satului, Felician Docan. Şi, cum în formula aceasta lipsea ceva, iaca, şi un personaj colectiv, Gura Satului (Maria Crişu şi Estera Rebeca Stanciu). Nu că ar lipsi vreodată! De gură zic!


Acum că toate personajele sunt la locul lor, mă uit la ele şi chiar mi-s dragi. Da, şi Moartea! C-o ştii de când te naşti! Ce, asta te opreşte din veselie? Bine, poate observaţi la mine, în stilul de a scrie, ceva diferit azi. Nu?? Ei... E ceva diferit! Dar ceva mai... Nu ştiu cum exact! Da' ştiu de unde vine!

De la Gropar1George a fost nominalizat la premiul de interpretare. Şi nu degeaba! A avut, în felul lui de a (se) juca, ceva! Care te fura! Ah!... Sttt! Am uitat să vă spun unde sunt! Sunt pe "marginea" gropii, de vorbă cu doamna director şi cu cele două "profe" îndrumătoare. De fapt pe feisbuc, dar o jucăm aşa p'asta! Un text de imagine! Întregul text!

"De pe scenă, elevii noştri au transmis publicului energie, bucurie şi au îndemnat la meditaţie. Personal sunt foarte mulţumită. Contează mai mult angajamentul, decât răsplata. Îmi doresc ca elevii, liceul, să nu se oprească aici; să continue, să persevereze, să folosească actul teatral ca mijoc de comunicare şi dezvoltare personală. Recunosc că mi-am dorit pentru ei, pentru liceu mai mult! Dar, la finalul festivalului, am avut sentimentul şi bucuria unui lucru bine şi cu drag făcut." (Silvia Oancia)

"Sinceră să fiu, Băieşu e cam tern! O adaptare mai bună nici nu puteam avea! Şi costumele le-am refăcut de vreo două ori. Decorul şi recuzita, adică crucile făcute de mine cu ajutorul elevilor; gărduleţul şi coasa, de un elev de-al nostru, pasionat de handmade... şi de tradiţii populare!"(Lavinia Anghel- prof. îndrumător)

"Liceul nostru n-a mai fost de prin '95 în STEV(Stagiunea Teatrală a Elevilor). Oricum, fiecare dintre noi şi-a asumat bucăţica de rol pe care a primit-o de la Valentin Cotigă (îndrumător artistic)." (Ionela Andrei- prof. îndrumător)

Premiu: Menţiune! 

Ţin să menţionez că îmi place chestia asta cu imaginea! Voi uitaţi-vă la poze! Eu privesc deja spre câştigătorii Stagiunii, Locul I! Un Trofeu. Echipa Colegiului Naţional "Al. I.Cuza". N-am plecat departe! Sunt tot pe marginea gropii, dar cu "Caii la fereastră"

"Nimic nou şi, totuşi, ceva atât de diferit! Al treilea an de când particip, dar prima oară când simt: emoţiecontactpresiune şi, în final, satisfacţie. Şi premiul pentru cel mai bun actor!" (Edward Porumboiu - Mesagerul/Tatăl)

"De mică mi-au plăcut spectacolele de teatru şi am ştiut că această artă ajută la dezvoltarea personalităţii. (Andreea Rânghianu- Mama; nominalizată la premiul pentru cea mai bună actriţă)

O ştiu şi eu de mică! Nu minte!

"A fost o experienţă minunată, pe care aş vrea s-o trăiesc la nesfârşit" (Claudiu Negoiţă - Fiul/ Soţul)

"Am adăugat sens unei piese, care la început părea absurdă. După spectacol, l-am văzut pe Floris (n.a.- Florenţiu Cucu) zâmbind şi am ştiut că ne-a ieşit." (Silvia Tulbure - Soţia/ Fiica)

Observaţi ceva straniu în comportamentul meu? Ei, bine, sunt stranie! Vreau să fiu! Doar vorbim despre Vişniec! Şi Vişniec e tare straniu! Şi groapa asta e tare stranie! Şi, când eşti pe marginea unei gropi, crezi că eşti normal? 

Bine, cred că nu mai înţelegeţi nimic, aşa că termin cu straniul! Matei Vişniec e în foarte multe feluri! Dar i s-a dus buhul că e numai straniu. Am descoperit de curând! Şi moartea tot aşa. E şi ea de mai multe feluri, adică! Eu cred că "anticamera asta a morţii", aşa, în general, poate fi şi nesimţit de colorată, totuşi! De ce-ar fi neagră? De ce n-ar fi bleu?

 

Gata! Punct! Povestesc exact ce am văzut! Pe fereastră. Privind piesa de teatru a trupei Colegiului "Al. I. Cuza"! 

 

O mamă pregătind bagajul "copilului" să plece pe front, dar din instrucţiunile căreia înţelegem că nu se va descurca singur. Evident, moare! Vine un mesager chipeş (!) şi o minte că a murit demn. Aproape că îţi vine să-l îmbrăţişezi pentru veste. Îi ia mult să ajungă. Ţine o floare în mână, merge sau stă pe loc. Cred că merge, dar stă pe loc. O face intenţionat!

 

Apoi un soţ, prins de patima războiului, făcând instrucţie cu nevasta. Poate chiar băiatul mamei din primul cadru. Poate tatăl tiran de mai târziu, care-şi va arunca asupra fiicei proiecţiile fricii. Furii, mânii... Cum, femeile nu mai luptă?! Oricum, privindu-i, îi văd pătrunşi. De sensuri şi de moarte! Apoi "totul dispare, dispare şi dispare până devine un punct” ... Punct! O discuţie pe marginea unei gropi poate fi interesantă! Nu? 

 Ei, punct! Parcă pot să mă abţin?! Este că s-au potrivit temele? Iar textul ăsta o fi fost "Săpunaru" sau n-o fi fost?

Cititi si STEV 2016: O angajare de clovn şi flecărelile femeilor 

 

Floris Cucu, Ioana Andrei si Olimpia Săpunaru, o parte dintre inimoşii care au făcut ca evenimentul STEV 2016 să fie posibil

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.