Colţul profesorului: După 20 de ani…
Nu, nu e vorba de celebrul roman al adolescenţei noastre, continuare la „Cei trei muşchetari” al marelui Al. Dumas, chiar dacă “eroii”din viaţa reală elogiaţi astăzi prezintă similitudini cu Athos, Porthos, Aramis, d’Aartagnan.
Prima clasă de educatoare a Liceului Pedagogic din Focşani s-a întors după 20 de ani pentru a răspunde încă o dată prezent la apelul fostului diriginte, prof. dr. Dumitru Săndulachi. Asemenea muşchetarilor, absolventele şi-au depănat nu doar amintirile, ci, cu mândrie, au vorbit şi despre traseul profesional, despre familie şi copii, despre profesorii care le-au format în cei cinci ani de liceu.
Vineri, 27 mai 2016, începând de la orele 13, sala de muzică a Liceului Pedagogic „Spiru Haret” a devenit oază de emoţie şi flux sensibil. Mai mult de trei sferturi din fosta clasă B de odinioară au venit să retrăiască amintiri dragi. Glasuri suave de oameni care au visat mai întâi la o carieră didactică, dar şi la alte deschideri profesionale. Pe unele dintre fostele eleve ale clasei de educatoare viaţa le-a îndreptat şi spre alte profesii. Plăcerea învăţăturii sădite în anii de liceu a înflorit în studii universitare, în masterate şi grade didactice, în iniţiative private, de cele mai multe ori având în centru copilul preşcolar, şcolar sau adolescentul din liceu, viitor student.
Ce timpuri! Ce elevi! O clasă fantastică, asemenea unei familii frumoase! Doar câteva din promoţia 1996 au luat drumul străinătăţii, America, Olanda etc. Cele mai multe dintre absolventele din anii tulburi de după Revoluţie au rămas aici să-şi trăiască viaţa româneşte. Şi-au întemeiat familii frumoase,au copii şi soţi de ispravă. Puţine dintre ele, furate de carieră, îşi mai căută răbdătoere perechea.Indiferent de domeniul pentru care au optat să lucreze,frumoasele absolvente,ajunse în miezul vieţii, nu fac rabat de la performanţă. Locurile de muncă-grădiniţa , şcoala, baroul, universitatea, poliţia-se armonizează cu visurile de pe băncile şcolii.
Discursurile informale au creat o atmosferă destinsă şi distinsă, fiindcă au fost rostite într-o frumoasă limbă românească. Foştii profesori –George Zaharia,Vasile Lefter, Dumitru Sândulachi, Emil Dumitru, Georgeta Dumitru,
Mioara Ghiu, Profira Ionescu, Titi Gabor, au avut în faţă rodul strădaniei lor pe când erau şi ei mai tineri.
Cuvintele rostite cu dragoste şi căldură au trimis un mesaj plin de speranţă. Au fost o adevărată demonstraţie de înţelegere a esenţei vieţii, mereu dintr-o perspectivă luminată de încredere în oameni şi în prietenie. Nu s-a mers mereu pe covorul roşu. Nu a fost soare în fiecare zi. În ciuda norilor trecători, impresia finală degajă lumină, fericire, bucuria de a trăi frumos. Lacrimile vărsate pentru cele două colege plecate prea devreme în stele au potenţat minunea de a fi împreună după 20 de ani. Fixarea cunoştinţelor: Timpul nu a curs în zadar!
Delicatele aranjamente florale şi plachetele oferite dascălilor de faţă au relevat încă o dată şi simţul artistic şi supleţea intelectuală. După 20 de ani, absolventele Liceului Pedagogic, clasa de educatoare, intrate în viaţă pline de forţă şi speranţă că ziua de mâine va fi mai bună ca cea de azi au răspuns încă o dată prezent. Peste cinci ani se vor întoarce!
O Revedere de nota 10! O Revedere desfăşurată sub semnul recunoştinţei şi al iubirii pentru şcoală! Gaudeamus igitur!
VASILE LEFTER