Gânduri de 8 Martie pentru femeile din viaţa noastră
Pentru moment am fost derutat. Care zi? Am înţeles repede că se referea la 8 Martie, ”Ziua Internaţională a Femeii”, pe care am venerat-o ani de-a rândul în ” Ziarul de Vrancea”.
Puţine sunt ocaziile în care ne putem exprima gratitudinea pentru această minune a universului-femeia, căreia de sute de ani artiştii, indiferent de modul de exprimare i-au adus un binemeritat elogiu.
Dintre minunatele simboluri universale prin care femeia este în centrul universului, m-am oprit la Lucian Blaga, autor al dramei Meşterul Manole.
Pornind de la un adevăr existenţial, autorul Poemelor luminii îşi numeşte eroina, din drama mitologică amintită, Mira, cuvânt derivat de la mir, Paralelismul femeie –biserică este unul de excepţie. Aşa cum biserica zămisleşte credinţă, femeia zămisleşte viaţă. şi credinţa, şi viaţa ţin de eternitate. Una fără cealaltă nu poate exista.
Acum, când toată lumea a înţeles că Ziua Femeii nu este o sărbătoare comunistă, ne putem bucura de acest dar de la Dumnezeu care ne face viaţa mereu o primăvară.
Este ziua în care ne gândim la toate femeile lumii, din toate categoriile sociale. Femeia este învestită cu aceeaşi menire, indiferent de meridianul geografic, indiferent de rasă, indiferent de statut social. Sărbătorim femeia-mamă, femeia-soţie, femeia-iubită, femeia-soră, FEMEIA !
Ziua Internaţională a Femeii este celebrată în zeci de ţări prin spectacole, prin întâlniri familiale, prin acţiuni umanitare şi prin manifestări împotriva discriminării de orice natură.
Contemporaneitatea a redat femeii întreaga demnitate. Indiferent de domeniul în care lucrează, femeia şi- a demonstrat talentul şi priceperea, tenacitatea şi perseverenţa. Laturii pragmatice a vieţii, femeia îi adaugă sensibilitate, iradiind o vrajă mirabilă. Este creaţia divină fără de care universul ar fi fost trist.
Impunerea zilei de 8 Martie ca Ziua Internaţională a Femeii s-a făcut în 1977 printr-o Rezoluţie a Adunării Generale ONU .
A oferi o floare în zi-aniversară acestor tainice purtătoare de speranţă e un gest simplu de recunoaştere a rolului esenţial pe care femeia îl joacă în viaţa fiecăruia dintre noi. Oricâte cuvinte frumoase vom adresa acestor făpturi minune a minunilor nu vom putea să răsplătim devotamentul lor în lupta cu inerţia, cu urâtul vieţii, cu brutalitatea pe care deseori sunt nevoite s-o îndure.
Răsfoind pagini de poezie din literatura universală, nu vom afla mare scriitor care să nu fi preamărit farmecul feminin, la nivel fizic şi spiritual.
Punctul de plecare îl descoperim încă din Biblie, inegalabil model de inspiraţie divină. ”Cântarea cântărilor”, făcută de Solomon, preamăreşte eternul feminin:
„Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti ! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare… Buzele tale sunt ca un fir de cîrmîz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub mahrama ta. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.”
Un aforism semnat de Grigore Vieru aduce un elogiu ochilor femeii, descifrând în ei nemărginirea (O făcuse şi Blaga, şi Arghezi…):
“Poate că, într-adevăr, ochii femeii iubite sunt marginea lumii.”
O secvenţă dintr-o scrisoare a lui Eminescu trimisă Veronicăi Micle fixează în stampă unicitatea frumuseţii femeii din toate timpurile:
“Mi-e dor de tine, femeie gentilă şi dulce, inteligentă şi radioasă, frumuseţea frumuseţelor şi floarea florilor.”
8 Martie 2016, o zi de primăvară „cu trei sori” în frunte !
Gânduri frumoase şi o mare de flori pentru toate femeile de pe PăMÂNT!
- Vasile Lefter este profesor de limba şi literatura română, publicist şi preşedintele Centrului de Deschidere Hispanică „Espaňa” din Vrancea.
