Fosta Autogară din Focşani, 4 decenii de la ridicare şi 6 ani de la demolare
În primul rând zona în cauză, adică piaţa şi străzile care o uneau cu restul oraşului, nu au fost creaţia regimului comunist, respectivul sector fiind desenat aşa, acum mai bine de o sută de ani. Squarul central a primit iniţial titulatura Piaţa Fânăriei, apoi Piaţa Ştirbei, iar dupa 1948, pentru a fi în ton cu noile vremuri, numele a devenit Piaţa Victoriei.
Scopul acestui perimetru, încă de la creare, a fost acela de a permite cetăţenilor din judeţ să-şi vândă aici cerealele, lemnele şi furajele, iar acest gen de comerţ a continuat şi după 1948, până când, la 23 ianuarie 1970, Intreprinderea de Transporturi Galaţi a solicitat Consiliului Popular al Municipiului Focşani emiterea autorizaţiei de construcţie pentru obiectivul Autogara Focşani, depunând în acest sens şi o documentaţie întocmită de Institutul de Proiectări Transporturi Bucureşti, precum şi decizia nr. 359 din 13 decembrie 1969 a Consiliului Popular al judeţului Vrancea, prin care s-a transmis din administrarea operativă a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Focşani în administrarea operativă a Intreprinderii de Transporturi Auto Galaţi suprafaţa de 11.304 m. p. teren situat în Municipiul Focşani, Piaţa Victoriei, pe terenul respectiv urmând a se construi Autogara de călători din Focşani. Această investiţie a fost considerată la început una, cel puţin curioasă, fiindcă, din câte ştim, la noi în ţară, în cazul oraşelor din apropriere, precum Galaţi, Iaşi , Brăila , Buzău etc., autogările din aceste localităţi au fost construite lângă staţiile C.F.R locale, fiind limpede motivul acestor amplasamente apropiate. Spre deosebire, la Focşani, distanţa între cele două obiective era considerabilă, dar, din cele relatate de unii focşăneni în etate, se pare că autorităţile comuniste aveau de gând să construiască o nouă Gară a oraşului, folosindu-se de două deviaţii extrase din calea ferată principală a judeţului, pe care le-au introdus în oraş, direcţionându-le spre est. Se dorea astfel împărţirea şi separarea zonei civile de cea industrială şi militară a oraşului, comuniştii dorind, în megalomania lor, să formeze şi la Focşani un gen de staţie C.F.R punct terminus ca la Buzău sau nod feroviar ca la Mărăşeşti. Nu a fost să fie aşa! Această investiţie a regimului comunist nu a mai apucat să fie pusă în practică, iar lucrurile au curs, aşa cum le stim mulţi dintre noi, până după anii 2000 şi 2010 când oraşul a pierdut ambele edificii.La Gară a fost demolată vechea clădire inaugurată oficial la 18 octombrie 1881, în prezenţa Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta şi a lui Ion C. Brătianu şi a fost ridicată o clădire care nu este urâtă la prima vedere, dar la a doua privire îşi dezvăluie destule puncte slabe. Aceeaşi mutare a fost executată şi în Piaţa Victoriei nr. 1, imobilul în cauză, aparte cumva în acest oras, a făcut loc unui magazin comercial, iar zona s-a ales, pe lângă 20-30 de plopi tăiaţi, cu alte câteva modificări binevenite precum reducerea poluării, diminuarea zgomotului şi creşterea valorii de tranzacţionare a metrilor pătraţi de aici. (Marian Florin DÎRDALĂ)
Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului.
Demolarea fostei autogări a fost readusă în atenţia publică în urma "Turului marilor tunuri", eveniment civic organizat la Focşani, pe 27 februarie, de către portalul de bună guvernare RomaniaCurata.ro. Evenimentul a fost dedicat distrugerii sau mutilării unor locuri simbolice ale oraşului Focşani: Piața Unirii, afectată de un proiect semieşuat de recalificare urbană pe bani europeni, Autogara şi Gara veche, ambele victime ale lăcomiei unor politicieni şi afacerişti fără scrupule, Prefectura Veche a oraşului, uitată de 30 de ani în stadiu de şantier, dar şi Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicola şi Crângul Petreşti, două zone verzi de la marginea oraşului Unirii, sufocate de rechini imobiliari transpartinici şi vânători de retrocedări cu acte falsificate. La finalul turului, cei prezenți au recunoscut că o implicare civică mai activă ar fi putut schimba soarta unora dintre obiectivele vizitate.