Ce aţi făcut cu Vrancea din 1989 încoace?
Ne-au lăsat mesaje cutremurătoare: „Vom muri şi vom fi liberi!”; „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!”. Erau în stradă şi nu voiau să le fure cineva revoluţia lor. Aşa credeau, atunci, cei care au scăpat cu viaţă. Dar nu au avut parte de ce şi-au dorit: de o Românie liberă, democratică, prosperă. De o viaţă mai bună pentru toţi oamenii cinstiţi.
Ei nu bănuiau că, în seara lui 22 decembrie 1989, puterea în stat a fost acaparată de o altă hidră: Frontul Salvării Naţionale. O caracatiţă care şi-a întins tentaculele în fiecare judeţ, în fiecare localitate şi întreprindere. Şi care şi-a securizat puterea cu ajutorul mineriadelor şi a mass-mediei de stat, folosită pentru manipularea poporului.
FSN-ul este, sub o denumire sau alta, de 26 de ani, bătut pe muchie la conducerea judeţului Vrancea, a municipiului Focşani, a oraşelor şi a marii majorităţi a comunelor vrâncene. Când spunem PSD, vorbim, de fapt, de altă mască a FSN-ului. Alte măşti ale aceluiaşi FSN au fost şi celelalte denumiri ale partidului condus de Ion Iliescu: FDSN, PDSR.
Alte măşti, aceeaşi piesă. În roluri principale - aceleaşi figuri fesenisto-pesediste. În roluri secundare sau simpli figuranţi pe scenă, bufoni şi clovni – PNL-iştii sau PDL-iştii.
„Aceeaşi mizerie”, cum îi percepe strada.
Au trecut, iată, 26 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, numite „Revoluţie” de profitorii ei, şi întrebarea de mai sus este tot mai legitimă. Ce aţi făcut cu Vrancea, din 1989 încoace, domnilor care aţi avut pe mână destinele judeţului, bugetul şi resursele lui? Revoluţie înseamnă o resetare a valorilor politice, un salt calitativ înainte, nu regres.
Declinul acestui judeţ din punct de vedere economic, social, moral, demografic, educaţional, cultural sau pe plan sportiv - şi lista domeniilor unde s-a instalat deşertul poate continua – nu s-a produs ca urmare a unei cataclism.
Prăbuşirea Vrancei vi se datorează! 111.000 de locuri de muncă erau în Vrancea înainte de 1989. În mai puţin de un deceniu (între anii 1990 şi 2000), 70.000 dintre vrânceni au plecat în lumea largă să-şi câştige o pâine pentru ei şi pentru familiile lor.
Analfabetismul în rândul populaţiei de vârstă şcolară este mai mare decât în perioada interbelică.
În Vrancea sunt cele mai mici salarii şi pensii din ţară. Dar voi, care aţi condus şi conduceţi destinele judeţului, nu aţi visat niciodată la averile în care vă lăfăiţi.
Jumătate din populaţia acestui ţinut trăieşte la limita sărăciei. Mii de locuitori supravieţuiesc din venitul minim garantat de stat. Însuşi judeţul nostru este unul aflat substanţial în întreţinere. Fără transferuri din Bugetul central, multe instituţii publice vrâncene şi-ar pune lacăt la uşă.
Astăzi, cu câteva excepţii, judeţul nostru nu se remarcă aproape prin nimic. Duminică, 13 decembrie 2015, o Asociaţie de universitari şi jurnalişti de la Iaşi a desemnat Oamenii Timpului din toate domeniile de activitate din cele 8 judeţe din Moldova, din Republica Moldova şi Bucovina. Vrancea a fost absentă! Nu avut nici o nominalizare! Pe harta ţării este doar o entitate geografică aflată la Curbura Carpaţilor.
În schimb, lui Marian Oprişan, „preşedintele judeţului”, cum se împăunează, nu-i mai ajunge nimeni cu prăjina la nas. El nu mai participă la evenimentele care au loc în judeţ. E prezent prin mesajele transmise de slugarnicii din jurul lui şi de prin presă, nişte jalnici iluzionişti care vor să-i convingă pe vrânceni că Mesia de la Km 27 este farul lor călăuzitor, cum remarca, acum câteva zile, şi scriitorul Gheorghe Mocanu.
Vrancea – provincie europeană? O glumă de „baronul” Vrancei inventată! Un „brand” al nostru cunoscut nu pentru ideile măreţe pe care le răspândeşte prin microfoane şi ziare, ci prin trăsnăile puse în circulaţie. Cum este şi adânca lui cugetare că minerii au salvat statul de drept în primele luni postdecembriste. Devine ridicol când tot repetă, spre încântarea adulatorilor din juru-i, că îi pune pe vrânceni pe primul loc.
16-22 decembrie 1989 a rămas mult în urmă. Pe cadavrele celor ce au murit pentru libertate atunci şi după aceea, până la ciuruirea Marelui Cârmaci, la Târgovişte, în sfânta zi de Crăciun, s-au cocoţat profitori de toate felurile. Oameni setoşi de mărire, putere şi avere. O fi având România şi duşmani în afara graniţelor sale, doritori să o vadă tot mai vlăguită, mai analfabetă şi aculturală, fără „manere”, adunând firimiturile de pe mesele bogaţilor Europei. Dar, în cei 26 de ani postdecembrişti, cei mai mari demolatori ai ţării noastre au fost cei care au avut /au în mână pâinea şi cuţitul. Oamenii cu funcţii pe scara socială, cu ştampilă şi drept legal de semnătură. (Radu BORCEA)
Radu Borcea este ziarist în Focşani, autor a peste 20.000 de articole. Este licenţiat în jurnalistică şi a fost şef de secţie economică la Ziarul local „Milcovul”, pe care l-a şi condus în perioada 1999-2006. Este membru al colectivului de redacţie al Revistei „Salonul literar” editată de Liga scriitorilor vrânceni. Radu Borcea îşi va lansa luni, 21 decembrie, volumul "Colectivizarea sufletelor sau Memoria Pământului Confiscat", apărută al Editura Salonul Literar.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
Ion, acum 3053 zile, 12 ore, 56 minute, 7 secunde
leviathan, acum 3053 zile, 22 ore, 13 minute, 12 secunde
vlad, acum 3053 zile, 23 ore, 1 minut, 54 secunde
un roman, acum 3054 zile, 3 ore, 14 minute, 35 secunde 
