Opinii

Să iubim România! Sunt mândru că sunt român!

Romeo-Valentin MUSCĂ
3 dec 2015 713 vizualizări
Putem fi nihilişti, anarhişti, putem să nu apreciem istoria ţării sau locul acesteia în istorie, putem să nu iubim această ţară, să fim insensibili la poveştile şi legendele acestui popor, cum putem să ne îndrăgostim de limba şi eroii altui neam, dar nu ne dă nimeni dreptul să otrăvim sufletele unui tineret lipsit de repere morale printr-o retorică ieftină.

Putem avea opinii diferite, să credem în alți zei, să vorbim alte limbi, dar nu putem face aprecieri generaliste despre un popor sau altul deoarece înainte de toate trebuie să cunoaştem istoria acelui popor. Nu alegem poporul în sânul căruia ne naştem, cum nu ne alegem părinţii. Aşa cum nu putem judeca părinţii, nu putem judeca istoria, tradițiile şi poporul în ograda căruia ne-am născut. Putem fi triști la Ziua Națională când privim politicienii corupți purtând cocarde la defilări și ținând discursuri naționaliste, dar este vina noastră că nu i-am ales pe cei mai buni. Putem fi triști că o treime dintre români trăiesc sub pragul sărăciei și spitalele românești sunt antecamere ale morții, dar este vina noastră pentru că-i alegem de fiecare dată, iar Parlamentul României este oglinda societății românești, din păcate cea mai fidelă. Cu toate acestea, nu avem de ce să nu iubim această țară și să nu fim mândri de acest popor pentru că nu românii au inventat Inchiziţia, nu noi am inventat pogromurile, nu noi am pus la punct politicile rasiste care au născut Auschwitzul. Nu noi am colonizat Africa şi am desenat cu compasul hărţile popoarelor de pe continentul negru şi Orientul Mijlociu de unde vin acum valurile nesfârşite de imigranţi. Nu noi am eliberat temniţele Europei şi am transportat cu navele transoceanice miile de infractori pe continentul Nord American pentru a ucide bivolii din preerie şi a-i transforma pe indieni, din neamuri de viteji în refugiaţi pe propriile pământuri. Nu noi am inventat războaiele între triburile arabe, învrăjbindu-i şi pe unii împotriva altora pentru a le vinde arme şi a le cumpăra petrolul. Nu noi am trecut prin foc şi sabie, în numele coroanei, pe azteci, incaşi sau mayași, luându-le pământul pe o mână de mărgele, creștinându-i și amenințându-i cu iadul cel veșnic. Nu noi am născocit politicile de strămutare a populaţiilor pentru a distruge echilibrul etnic şi a transforma imperiul roşu într-un lagăr al popoarelor. Noi am oferit bineţe celor care ne-au cutreierat din toate direcţiile, am pus în bătătură ceaunul cu mamaligă şi lapte şi am ospătat husarul austriac, ostaşul prusac și pe asiaticul sovietic. Ne-am dat până şi comorile moştenite de sute de ani în păstrare vecinilor, de la care nu am primit decât ură şi dezbinare și drept mulțumire ne-au mai rupt o bucată din țară. Sunt mândru ca sunt român şi pot povesti drama voievodului Constantin Brâncoveanu care a privit călăul în ochi decapitându-i fiii şi nu a negociat credinţa şi onoarea. Pe de altă parte, nu ne putem mândri cu şleatca de politicieni care au vândut România după 1989, transferând bogăţiile ţării din patrimonial public în patrimoniul altor state sau în buzunarele multinaţionalelor. Nu ne putem mândri cu ierarhia Bisericii: înainte de 1989 era membră în Marea Adunare Naţională şi caterisea preoţii care luptau împotriva regimului comunist, iar după 1989  a catolicizat Biserica, parohiile în proprietăţi ale episcopiilor, pe credincioşi în simpli cotizanţi, iar preotii în funcţionari pe care-i pot muta ca pe celibatarii slujitori catolici. Totul se decide în Sfântul Sinod, un fel de Vatican ortodox şi în Adunarea Naţională Bisericească, populată cu foşti turnători la Securitate. Sunt în același timp mândru că aparţin acestei Biserici mărturisitoare, cu preoţi frumoşi, cu enoriaşi generoşi şi un calendar din care sfinţii români ne transmit forţa să rezistăm împotriva urâciunii care ne schimonoseşte viaţa și amanetează viitorul. Sunt mândru că sunt român și numai pentru faptul că strămoșii noștri, dacii, credeau în nemurire, nu practicau sacrificii umane și vedeau moartea ca pe un drum spre eternitate. Astăzi, pe acoperișul Carpaților în Vrancea arhaică, urmașii acelor daci liberi repetă la priveghi dansul ritualic al petrecerii morților în jurul focului purificator ca și cum moartea nu ar avea nicio forță asupra vieții. Atâtea motive să iubești această țară și să respecți acest popor ! Cine nu iubeşte România cu istoria și tradițiile ei este asemeni unui copil care nu-şi iubeşte părinţii și se rușinează să iasă cu părinții pe stradă!

Doctor în teologie, Romeo-Valentin Muscă este colaborator al Ziarului de Vrancea pe probleme religioase şi culturale.



 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.