Puţină istorie despre drumul blocat de Armată
Procese în legătură cu acest aspect erau deja înregistrate pe rolul instanţelor, disputa fiind una veche, dar din acel moment au fost deschise şi mai aprig acţiuni la autorităţile din jurisdicţia Curţii de Apel Galaţi. Ultimul litigiu
nu s-a stins încă, existând însă semnale că părţile s-au împăcat, deoarece se pare că au cerut suspendarea în baza art. 411 alin. 1 din codul de procedura civilă. Bine ca înţelepciunea a biruit măcar în ceasul al 24-lea şi nu s-au mai pierdut timp şi bani cu un caz aşa de complicat, dar şi inutil, al cărui deznodământ nu- l putea anticipa nimeni. Separat de actele de la dosar, pe care doar cei implicaţi au permisiunea să le cunoască, iată ce consemnează vechile hârtii de arhivă în legătură cu cei care au stăpânit, în trecut, terenurile din zonă aflată azi în litigiu. Acum mai bine de 7 decenii, spre deosebire de zilele noastre, documentele nu menţionează niciun diferend între cei doi stăpâni ai acelor zone, anume Regimentul 1 Căi Ferate ce ocupa partea dinspre Bulevardul Bucureşti şi Primăria Focşani care administra porţiunea dinspre centura de azi, cunoscută atunci drept islazul de sud al oraşului. Regimentul 1 Căi Ferate s-a înfiinţat la 1 aprilie 1933 prin preluarea a 20 de ha din cele 44 ha, aflate până atunci în posesia Regimentului 5 Pioneri, în proprietatea căruia acest teren intrase prin actul transcris la tribunalul local nr 512/1884, aprobat de Minister cu raportul Corpului 3 Armata nr. 593/1885. Proprietatea Regimentului 1 Căi Ferate pornea de la B -dul Bucureşti, mergea de-a lungul străzii 1 Decembrie 1918, aproximativ 650 de metri, apoi cobora oblic 512 metri spre centura de azi şi închidea triunghiul înapoi la B- dul Bucureşti. De partea cealaltă Primăria oraşului Focşani deţinea 576 ha,9738 mp, teren cunoscut sub denumirea de Emaşul sudic sau Emaşul din Bahne, pe care-l stăpânea în baza legii de împroprietărire din 1864 şi a legii din 4 iunie 1886,ultimul act normativ consfinţind un schimb cu Ministerul de Război pentru cazărmile Garnizoanei şi Poligonul de Tir al Armatei. Venirea regimului comunist a bulversat toate aceste proprietăţi sau mai bine zis dimensiunea lor. În plus au mai apărut în peisajul urban respectiv câteva unităţi socialiste precum IRE, ILF, UJCM, 1 apoi 2 licee, iar după 1989 o tipografie, o reprezentanţă, un market şi în fine câteva vile frumoase pe loturi probabil primite ca şi despăgubire în natură pentru fostele imobile
naţionalizate sau expropriate. Din păcate aceste ultime construcţii sau mai bine zis calea de acces care duce la ele au stârnit o mare neînţelegere şi au pus pe jar atât autorităţile cât şi persoanele fizice implicate, care au stat cu frica în sân şi încă mai stau, pentru că, la Judecătoria Tecuci soluţia instanţei nu a fost pronunţată.
Marian Florin Dîrdală
Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului