După ”atâta” vacanţă, Focşaniul îşi aşteaptă turiştii
Chiar oraşul Focşani ar trebui să iasă din starea de vacanţă şi să revitalizeze turismul. Cu atât mai mult, investiţiile în domeniul serviciilor şi turismului ar trebui să vizeze strategii pe termen lung şi să reprezinte o prioritate pentru dezvoltarea locală. Turism se poate practica oricât, oricând şi oriunde, ca să nu mai zic că. dacă merită şi e musai, îl poţi practica şi oricum. Primul pas a fost făcut. Chiar la sfârşitul verii anului 2015. Târziu? Nu ştiu! Oare la acest capitol putem spune că ”niciodată nu e prea târziu”? Ori poate ”e prea târziu să mai reparăm ceva”?
Avem centru de informare turistică. Să se dea drumul la ”cepul turistic”!Era într-o după amiază pe la începutul lui iunie. Mergeam agale printre cuburile din Grădina Publică fiind atentă la NOU! Toaletă Publică? E chestiune nouă, wow ... are şi program? Fain! Mai merg puţin, mă uit spre dreapta şi să înţepenesc precum ”Venus din Milot”... Măi să fie!!! Pe un cub, cam ”adăpostit cumva”, scria mare şi verde: Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică a municipiului Focşani (???) Woooooow... mă trezesc din starea statuară şi arunc o privire prin geamul încă neşters. Un şir de mobile, ceva dezordine semn că nu e deschis încă. O voce mă întreabă dacă am nevoie de ajutor. Mă şi simţeam deja o turistă înconjurată de o mulţime de voluntari ai centrului. Deja eram pregătită cu prima întrebare: Când se deschide? Abia aştept să aud ce promovăm! Îmi răspunde domnul Dan Cazaciuc, foarte amabil, că CNIPT este rezultatul unui proiect cu fonduri europene, derulat pe parcursul unui an, în scopul creşterii numărului turiştilor şi promovarea turismului local. Pe lângă dotarea modernă a centrului s-a avut în vedere şi ”crearea unui website, a unor materiale promoţionale specifice şi a unei baze de date turistice, dar şi a unei aplicaţii interactive pentru telefoane mobile inteligente, care va facilita diseminarea informaţilor despre diferite obiective turistice, posibilităţi de cazare şi masă, despre mijloace de transport etc.”
Centrul a fost inaugurat pe 26 august 2015, fix la un an de la demararea proiectului. Bineînţeles că nu puteam să ratez momentul şi să caut punctele slabe. Sunt multe de pus la punct şi nu am fost contrazisă prea tare. Ce să mai contrazici când te confrunţi cu argumente?
Despre centrul şi proiectul propriu-zis, doar de bine. Mare lucru că s-a reuşit şi la noi această performanţă pe care toate oraşele europene au atins-o mult mai devreme! Este primul reper pe care cei cu educaţie turistică ar trebui să-l ia în considerare atunci când ajung într-un spaţiu cu valoare turistică. Obiectivul proiectului a fost atins. A fost dotat centrul cu instalaţii şi aparatură multimedia, conexiune la internet şi arhiva video, s-au realizat materiale promoţionale, s-a creat o pagină web şi o aplicaţie pentru telefoane mobile, s-au inserat codurile QR pentru fiecare obiectiv şi un infopoint, dar s-au creat şi două locuri de muncă, rămase încă neocupate.
Trecând peste calitatea pliantelor realizate şi a hărţii (ne)turistice pe care le consider făcute în grabă şi fără profesionalism, să sperăm că acest proiect nu a fost realizat de dragul cheltuirii unor fonduri şi că se va da adevărata utilitate prin dezvoltare, mentenanţă şi implicarea personalului, poate şi a voluntarilor în scopul real al promovării şi valorificării resurselor turistice.
Desigur, valorificarea potenţialului turistic existent reprezintă o prioritate, iar dezvoltarea proiectului ar trebui să cuprindă valorificarea întregului potenţial judeţean, pentru că Focşaniul reprezintă, totuşi, polul urban al judeţului.
Promovăm, dar ştim ce să promovăm?În primul rând, locuitorii oraşului ar trebui să fie primii turişti, primii care să răspundă la întrebarea ”ce promovăm”? Şi apoi să spună şi altora. Poate aşa reuşim să atragem şi noi mai mulţi turişti adevăraţi, nu numai vizita rudelor sau a delegaţiilor oficiale cu diverse prilejuri. Distrugerea patrimoniului cultural în perioada comunistă a afectat drastic aspectul original al oraşului pe care, din păcate, îl mai regăsim doar în albumul ”Focşanii de altă dată. O istorie ilustrată”, realizat de Sorin Tudose. Din acest album ne putem da seama foarte repede despre ”ce am avut şi ce am distrus (pierdut)”.
Astfel că, la o simplă analiză aflăm că nu sunt prea multe de vizitat, iar activitatea turistică propriu-zisă se va epuiza rapid în vreun pub sau restaurant, pentru că - trebuie să recunoaştem - la acest capitol stăm cel mai bine. Ai deseori impresia că asta e prioritatea principală a majorităţii: să trăiască pentru a mânca şi a bea, eventual să facă şi bani din asta.
Obiectivele turistice, acelea care au mai rămas, sunt risipite în spaţiu, nemarcate încă pe o hartă turistică, iar traseele turistice sunt încă neconturate.
În ghidul turistic şi pe web site (www.focsani-turism.info) s-a făcut o grupare a acestora din care reiese că:
- Cele mai numeroase obiective sunt bisericile monumente istorice, majoritatea nedeschise după slujbă, fără program de vizitare, din care 14 de rit ortodox şi o catedrală catolică;
- Avem un muzeu al Unirii, unul al satului vrâncean, unul de ştiinţe naturale, dar cel al Vrancei, cu secţiile de istorie, nu au fost incluse;
- Monumente şi statui, unele emblematice, altele închise prin curţi sau fără adresă: cel al Unirii pe care îl ştie toată lumea, probabil simbolul oraşului, Borna de Hotar, Statuia Independenţei, Mausoleul Eroilor, Monumentul eroilor Regimentului 10 Dorobanţi, cel al regimentului 11 artilerie uitat în fostul perimetru CPL, Bustul lui Nicolae Filipescu (nu se specifică pe unde este), Bustul lui GH. Rarincescu (ridicat în curtea şcolii unde a fost director 3 decenii, presupun din ce am citit că la şcoala de băieţi,nr. 2 din Focşani??);
- clădiri emblematice renovate sau în stare de degradare care nu sunt neapărat la dispoziţia turiştilor, ci mai degrabă a comunităţii, fie ca spaţii de lucru, fie ca spaţii de cultură, cu sau fără program: Prefectura, Ateneul, Teatrul, Tribunalul, Colegiul Unirea, Colegiul Cuza, fosta Cameră de Comerţ (degradată), Biblioteca ”Duiliu Zamfirescu”, Casa Blum, casa Cristof Garabat (retrocedată), Casa Cristache Solomon (azi sediu de bancă), Casa Leon Cracalia, Casa Anghel Saligny, Tăbăcaria Tăchiţă Nistor (în curtea Vincon). Multe dintre aceste case nu au adresa indicată, iar pe clădiri nu există tăbliţe explicative. În orice caz, au rămas prea puţine faţă de cele pe care le puteţi vedea în albumul lui Sorin Tudose.
- Nu există trasee turistice către aceste obiective şi nici o aproximare a timpului de vizitare pentru un circuit opţional, iar în ceea ce priveşte un mijloc de transport special de tipul unui minibus, tractoraş, trăsură, nici nu poate fi vorba; mai mult de atât, lipsesc şi indicaţiile pentru transportul în comun, pentru o eventuală deplasare, fie şi la Mausoleul Eroilor, chiar dacă nu este deschis :P;
- Nu s-a realizat o hartă turistică, ci există doar una generală care nu are nicio legătură cu ideea de turism (foto dreapta), de unde reiese clar că nu s-a inspirat nimeni măcar din exemplele altor oraşe, dar măcar nu lipseşte pliantul special cu adrese utile, în caz de urgenţă, primul pe listă fiind Consiliul Judeţean;
eu le-am arătat un model de hartă, dar nu au vrut să se uite mult la ea. (Foto stanga)
- Baza de cazare este reprezentată, în ghid, de 6 pensiuni şi 2 hoteluri, de remarcat că hotelul Unirea a fost inclus la capitolul restaurante;
- Peste 21 de restaurante, puburi şi cluburi, semn că relaxarea este prioritară şi nu oricum, ci cu satisfacerea papilelor gustative;
- Baza de agrement lipseşte cu desăvârşire ori mai degrabă se confundă cu baza de alimentaţie publică. Agrementul propriu-zis însă, nu înseamnă să mănânci şi să admiri oamenii din restaurant, ori să numeri shot-urile de tequilla, ci poate să înoţi, să alergi, să patinezi, să te laşi relaxat şi împachetat în spa-uri de ciocolată. Eh!!! vise... astea or fi şi ele pe undeva, dar nu sunt incluse în circuitul turistic.
- Nu se specifică şi nu se promovează nicio manifestare culturală sau tradiţională a oraşului. Avem sau nu avem?
Suntem pe ultimul loc în Regiunea Sud-Est în preferinţele turiştilor
Săracii de noi! Am ajuns pe ultimul loc la multe! Despre regresul acestui oraş v-am mai scris, dar cu siguranţă potenţialul turistic al judeţului nu este deloc mai prejos faţă de alte judeţe ale ţării care înregistrează cu 50% mai mulţi turişti decât noi. O analiză pertinentă a unor date statistice, din ultimul an, ne arată că suntem pe ultimul loc în preferinţele turiştilor care aleg să viziteze spaţii din regiunea Sud-Est. Ne-au depăşit toţi (Grafic dreapta). Nu fac comparaţie cu Braşov sau Hunedoara (sic!!!), dar faptul că ”mica Românie”, aşa cum este supranumită Vrancea, nu este vizitată mai mult decât ar fi judeţele Galaţi sau Brăila, ce nu posedă potenţial forestier sau montan, ar trebui să ridice semne de întrebare. Să nu mai vorbim despre faptul că decalajul dintre Vrancea şi Constanţa este enorm, dar punem pe baza faptului că nu avem şi noi măcar o fâşie de plajă la râul Putna, darămite vreo porţiune de litoral. Rămânem la turismul de tranzit!
Până atunci, să ne rugăm să mai poposească câte un autocar şi pe la noi, ori mai degrabă vreun american sau german, dacă refugiaţii tot nu ne vor. De menţionat că nici turiştii străini nu ne prea preferă, aşa cum puteţi constata din tabelul 1 cu cele mai recente date din iulie 2015.
Sosiri ale turistilor in iulie 2015, în judeţele Regiunii Sud-Est
Din analiza indicatorilor medii privind sosirile de turişti în judeţele Regiunii Sud-Est, pe ultimele 13 luni, reiese faptul că nu am reuşit să depăşim media de 3500 de persoane pe lună, cei mai mulţi turişti înregistrându-se în una august 2.014 (4.772 de persoane), iar cei mai puţini în luna ianuarie 2015 (2.274 persoane), în timp ce la polul opus se situează judeţul Constanţa cu un număr de sosiri de peste 90 mii de persoane, conform datelor INS din perioada iulie 2014-iulie 2015.
Turiştii care aleg judeţul Vrancea ca destinaţie au posibilitatea să aleagă să se cazeze la una din unităţile existente în patru oraşe sau în cele 8 comune din totalul de 68 existente, din care 6 în zone de tranzit, iar două în zona de munte.
Conform datelor statistice, mai mult de jumătate dintre turiştii sosiţi în luna iulie 2015, au ales să se se cazeze în Focşani, un alt procent semnificativ rămânând pe zona de tranzit Moldova-Muntenia, respectiv Adjud, Mărăşeşti sau Urecheşti, semn că turismul montan, agro-pastoral sau viticol rămâne încă la stadiul de turism potenţial.
De cheltuit bani ne pricepem, important este cum îi cheltuim şi în ce scop. Pentru o analiză mult mai amănunţită, datele statistice vorbesc de la sine. Ceea ce nu este înregistrat, este probabil falsificat. Pentru mai multe lămuriri, desigur, nu uitaţi să vizitaţi Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică Focşani, din Piaţa Unirii - Centrul Meşteşugaresc - Corp G1. Mai rămâne să se monteze şi indicatoarele speciale către acesta. (Alexandra Tătaru)
Alexandra Tătaru se declară cetăţean, profesor, blogger. Ea scrie pe blogul www.alexandratataru.ro.