Mărirea şi decăderea ISEH Focşani. Cartea unei generaţii înşelate
Am intrat în posesia unei dintre acele cărţi-eveniment care te iluminează asupra unor întrebări care te urmăresc ani în şir şi cărora nu le dai de rost, oricât te-ai strădui. Este vorba de lucrarea ,,Corneliu Gr. State - Spulberarea unui vis şi incendiul devastator de la ISEH Focşani”.
În ce mă priveşte, cred că această carte infirmă total opinia lui Petre Roman conform căreia "Industria românească e un morman de fiare vechi”, iar "pariul cu agricultura”, fără maşini agricole, cercetare şi cooperaţie, nu-i decât o teleportare a ţăranului în Evul Mediu, aducându-l la sapă de lemn, la plugul tras de vaci şi… la super, super marketuri, la alimente contrafăcute. Au fost gândite aceste soluţii nocive sau sunt rezultatul prostiei, nemerniciei şi ticăloşiei noastre!?
Această lucrare m-a lămurit, cel puţin pe mine, de faptul că evenimentele din decembrie 1989, au avut un singur scop, îngenuncherea statului român şi atât, creând premisele dezastrului economic, social şi moral în care ne zbatem astăzi.
Parcurgând " istoria” Matriţelor, înţelegem că istoria acestei fabrici a fost, în mic, un "fenomen”, care, în mare, poate fi extrapolat la nivelul întregii ţări.
Cei care au pus bazele acestei fabrici, erau tineri ingineri, abia ieşiţi de pe băncile facultăţilor, absolvenţi care într-un tineresc efort au vrut să-şi demonstreze lor înşişi "că pot”.
Dovada că Isehul a fost un fenomen, reiese şi din faptul că, iată, acestei mari familii de peste 6.000 de oameni, i-au fost dedicate două lucrări anterioare: Laurenţiu Veber - Schiţă monografică. Creşterea şi descreşterea ISEH Focşani; Culiţă Uşurelu - Colosul din Focşani. Mărirea şi decăderea, roman.
Lucrarea de faţă îmbină veleităţile celor două, în sensul foloseşte un stil ştiinţific, cu notări seci, date ştiinţifice, tehnice, economice: "Din cei 6.480 de salariaţi, 450 erau cu studii superioare, oameni de anvergură, caractere puternice, inteligenţe armonioase” (p. 11) -, alături de stilul artistic, vibraţia pentru "calitatea oamenilor, pentru frumuseţea uitată a vieţii din cadrul colectivităţii”. Competenţa oamenilor de la ISEH se confirmă şi astăzi. Ei se regăsesc în toate sferele vieţii sociale, au succese şi se bucură de onoare, respect şi admiraţie.” (p. 8)
Structura lucrării ilustrează această dualitate stilistică, dar şi unitatea ideatică: Cap. 1. ROMSEH - amintiri despre ISEH sau despre cea mai frumoasă componentă a ISEH -, calitatea oamenilor. începuturi, aspiraţii; Cap. 2. După 25 de ani de economie de piaţă; Cap. 3. Incendiul devastator. Anexe foto incendiu, Remember, Epilog, Bibliografie.
Incendiul devastator şi naşterea unui mister
Fără veleitatea de a fi scriitor (- Eu nu sunt scriitor!), autorul lucrării ne pune în faţă o radiografie a unei unităţi sociale, dar şi economice importante, care a reuşit să urce pe treapta cea mai înaltă a industriei româneşti în doar 20 de ani (1971-1991) împlinind idealuri (43 de invenţii - soluţii tehnice pe plan mondial - şi 100 de inovaţii, 1,23 miliarde lei, producţie marfă, patronând un liceu şi o şcoală profesională, şcoală de maiştri, calificare la locul de muncă, aducând "mecanica fină pe meleaguri vrâncene”, construind destine, creând în juru-i personalităţi tehnice şi culturale remarcabile, oameni cu ("voluptatea civilizaţiei şi cultul prieteniei”, disciplinaţi, perseverenţi, răbdători, cu o armătură tehnică solidă, cu gustul onoarei şi al profesiei temeinice etc., etc.)
Fără a fi scriitor, autorul zugrăveşte sute de figuri într-un limbaj, aparent tern şi tehnic, dar cu o căldură memorabilă: muncă, muncitor, om de font, onest, om de anvergură, ferm dar drept, blând şi aspru, imaginaţie tehnică, cinstit. Reţine în acest context figura unui ministru comunist - Ion Avram -, "una din personalităţile tehnice ale vremii. Dădea soluţii, stabilea colaborări cu alte întreprinderi şi, culmea, se şi angaja să le rezolve, ceea ce a şi făcut. Totul rapid concret, cu finalizare, făcând o demonstraţie de forţă cu o sclipitoare inteligenţă. (pp. 29-30).
În capitolul, Incendiul devastator şi naşterea unui mister, urmăreşte cauzele incendiului, cu o rigoare şi o perseverenţă remarcabilă, nu pentru a găsi vinovaţi, ci pentru a-şi demonstra sieşi şi nouă tuturor care au fost premisele acestui dezastru, nu doar al fabricii, o familie de peste 6.000 de oameni, ci al ţării întregi: "în anul 1991 începea destructurarea economiei centralizate, iar managementul nu avea o viziune de viitor (…). Autointitulatul Sindicat liber din Romseh, formula revendicări rapide, nerealiste cu implicaţii negative în desfăşurarea activităţii”. (p. 93) Oamenii cinstiţi nu aveau curaj să se implice, nu aveau curajul să înfrunte liderii de sindicat. Secţiile şi-au restrâns activitatea, începea furtul din fabrici şi comerţul pe nimic la turci sau pe alte pieţe. "Unii furau, alţii mijloceau, alţii tăinuiau. Se ştie că unii oameni bogaţi au început să prospere, vânzând în Turcia scule şi bunuri de larg consum de la diferite unităţi din ţară”. (p. 97).
Ce a urmat?
Industria românească "intra în economia de piaţă”, fără nicio perspectivă, începea marea "privatizare” (1256 de întreprinderi închise, Romseh era pe poziţia 262, au fost desfiinţate 30 de platforme industriale), industria României intra de fapt, în moarte clinică - scapă cine poate -, peste 3.000 de oameni din fabrică au plecat în Italia şi Spania sau în alte ţări.
Tulburătoare şi cinică ni s-a părut convorbirea cu trei miniştri (Alexandru Stănescu - industrie; Florian Bercea - finanţe; Mircea Ionescu Qintus - justiţie), atunci când directorul a mers la Bucureşti să contracteze un împrumut subvenţionat, pentru salvarea fabricii: "Mergi la Focşani şi vezi ce mai poţi face pentru supravieţuire. La figurat, toată industria a luat foc.” (p. 179)
Situaţia fabricii, în date seci sună astfel: "Romseh a fost privatizată, iar astăzi funcţionează cu aproximativ 100 de salariaţi şi execută produse Iseh şi produse la comandă pentru export. Se numeşte Romseh Toolls” - unealta, sculă, instrument!
Remember-ul lucrării nu-i un tropar de înmormântare, dar niciun motiv de optimism imediat. După 25 de ani de industrie postdecembristă, la întrebarea Ce a reprezentat ISEH?, repondenţii afirmă: o şcoală a vieţii de căpătâi; o şcoală tehnică de formare a multor profesii; oameni adevăraţi; formarea ca om; performanţă; laborator de studiu; oamenii pe care i-am cunoscut; calea de a ne păstra libertatea interioară în regimul comunist; locul care ne-a dat încredere în noi etc. E ceva politic, comunist sau comunistoid în aceste răspunsuri!?
Ca motiv de optimism şi încredere într-un viitor normal stă drumul multor ingineri de la Romseh, care, folosind competenţele formate aici, au apucat pe drumul capitalismului românesc, demonstrând că se poate şi pe aceste meleaguri. Lucrarea prezintă şi afacerile de succes ale celor de la Romseh. Jos pălăria şi felicitări. Întrebarea e cât ar fi câştigat România dacă Romseh ar fi… trăit.
În încheierea acestei lecturi, recomandăm autorului să trimită această lucrare dlui Petre Roman, miniştrilor de la industrie, economie, finanţe, justiţie, agricultură, politicienilor proveniţi din sindicate, ca model de bune practici, dar mai ales celor care sunt fanii altor meleaguri, ignorând inteligenţa băştinaşă.
Peste toate acestea, adăugăm răspunsul inginerului Stan Gheorghe, semnificativ prin modul în care intuieşte Fenomenul Romseh şi avatarurile societăţii româneşti, la care toţi ar trebui să medităm mai atent: "Cu sau fără voia noastră, am construit comunismul până în 1989 şi am participat la dărâmarea lui, fără să avem satisfacţia că l-am înlocuit cu capitalismul - nu prea ne-a reuşit. (…) Noi cei de atunci parcă tot mai vrem să facem ceva şi astăzi, cu speranţa că va dori cineva să continue”. (p. 198)
(Costică NEAGU)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
leviathan, acum 3143 zile, 15 ore, 50 minute, 28 secunde
Soptitoru`, acum 3143 zile, 22 ore, 11 minute, 12 secunde
ioan, acum 3143 zile, 22 ore, 39 minute, 32 secunde
fostul, acum 3143 zile, 22 ore, 45 minute, 53 secunde
IOAN, acum 3143 zile, 14 ore, 29 minute, 27 secunde 
