Galerie foto!!! S-a mai dus o casă din vechiul Focşani
Casa Cristescu din cartierul Obor, situată pe colţ, la intersecţia bulevardelor Mărăşeşti cu Independenţei, a fost propusă în studiul istoric al Planului Urbanistic General al Focşaniului pentru a fi clasată ca monument istoric. Şi aşa a rămas de-a lungul anilor, propusă... să fie lăsată în paragină, să fie abandonată, condamnată să ajungă o ruină. Până să intervină autorităţile noastre, casa de secol XIX s-a degradat atât de tare încât soluţia care s-a impus, cea mai facilă dar şi cea mai la îndemână a fost, ca de obicei, demolarea. Cumpărătorul, care deţine o reţea locală de magazine, a vizat, desigur, doar vadul comercial al zonei. De remarcat că aceasta era una dintre puţinele case rămase, ce făcea parte din salba de imobile ce lega zona de Strada Mare, fosta axă identitară a oraşului. Astfel dispare încă o părticică din sufletul şi parfumul vechiului oraş.
Nu era o casă impozantă, poate arhitectural nu reprezenta mare lucru, dar ar fi putut fi salvată şi transformată, de exemplu, într-un mic muzeu dedicat comerţului tradiţional focşănean. Focşanii Munteni şi Focşanii Moldoveni prin asta erau renumite, prin negustoria practicată la graniţa Moldovei şi Tării Româneşti de un întreg mozaic etnic... greci, armeni, evrei, români, şamd . Valoarea acestei case nu rezidă în forţa ei imagistică ci stă în faptul că este emblematică pentru fosta zonă neguţătorească din Obor. Până la ea s-a dărâmat tot în cale de către comunişti, în numele modernizării şi al progresului. A rămas singura în picioare şi, în plan simbolic, era unica din zonă care mai putea aduce în faţa ochilor ceva din nostalgia dughenelor de odinioară. Dar pentru oamenii pentru care istoria începe şi se sfârşeşte cu ei finalul nu se putea înscrie decât în aceste coordonate. Istoria nu înseamnă doar falnice monumente care să marcheze vreo epocă de domnie sau megalomania vreunui mic despot local ci şi micile, modestele ”ctitorii” care ne glăsuiesc şi ne reamintesc de viaţa de zi cu zi a înaintaşilor. Ele ne leagă de aceste locuri, ne dau o parte din măsura noastră, ne deschid şi asigură continuitatea cu viitorul.
Decât inesteticile gherete-baruri din centru, de pe Bulevardul Unirii, care fură hoţeşte spaţiul pietonal, nu era mai potrivit un restaurant tradiţional cu terasă, grădină şi pivniţă boierească în fosta casă Cristescu? Sau nu era mai bine să se încurajeze parteneriate astfel ca unul dintre marile magazine din Focşani să îşi deschidă un punct de vânzare gen magazin retro, de ”coloniale” ? Valabil şi pentru cei din industria confecţiilor sau a vinurilor. Acţiunile de calitate, care au şi miez comunitar, sunt cele mai prizate de public, dar sunt şi cele mai bune garanţii ca şi cea mai bună reclamă pentru promovarea unui produs. Din păcate, la noi nu e cazul încă. Secera şi ciocanul nu au ieşit din mentalul colectiv. Vieţuim fără să protestăm, plimbându-ne agale printre cuburi şi paralepipede, fără să ne deranjeze.
Banul cu orice preţ, pe orice cale. Aşa că să dormim liniştiţi. Lama buldozerului ignoranţei lucrează din plin pentru noi. Culcă la pământ, striveşte fără cap, orice suflu de viaţă al trecutului de care, oricum, nu ne pasă.
P.S. Casa lui moş Ion Roată din Câmpuri cu ce e mai expresivă? E o biată casă ordinară de la munte. Sau a babei Vrâncioaia din Bârseşti? La fel. Le-am păstrat şi ne sunt dragi pentru că ţin de sufletul şi mândria noastră locală. De poveştile locului. Asta constituie valoarea lor. Aşa şi cu proaspăt defuncta prăvălie. Era o bucăţică din istoria oraşului nostru. Sau e mai bine ca în numele utilului şi confortului să rupem complet cu trecutul recent şi să ridicăm lângă Muzeul Satului şi un Muzeu al Oraşului ca să ştim şi noi cum şi unde au trăit cei dinaintea noastră?
Avocatul Dan Nichita este fondatorul blogului de atitudine civică VranceaAltfel.ro