Staţiunea Soveja sau „Valea Plângerii”
Parcurgând paginile de internet eşti derutat complet. Informaţiile sunt vechi şi trunchiate. Prezentele observaţii au la bază o vizită recentă la faţa locului. Pe aleile vestitei staţiuni rar vezi trecând doi, trei turişti de ocazie. Ascultându-le conversaţia zgomotoasă înţelegi că au mai fost pe aici odinioară, poate în mileniul trecut. Verbele folosite de drumeţii rătăciţi în această depresiune turistică fostă celebră cândva sunt folosite în majoritate la timpurile perfectului: ”era”, ”a fost”, ”ne tratam”, ”ne plimbam”, ”aveam bilet” etc. Mai toţi sunt nostalgici după vremurile când staţiunea era vie. Se organizau cantonamente, banchete, evenimente culturale, excursii cu obiective istorice etc. Între staţiune şi Poiana Punga era un du-te vino de dimineaţă până seara. Cei veniţi se opreau în poiană la sculpturi, la jocuri, la grătare. Copiii treceau dealul şi ajungeau în tabăra şcolară interjudeţeană. 
Cu gândul la Creangă, spun şi eu: “Doamne, ce frumos era pe-atunci!”. Ce s-a întâmplat cu noi? De ce am distrus atâtea locuri pline de frumuseţe şi prospeţime? Vrea cineva să cumpere staţiunea pe doi bani? Revenirea la Soveja mi-a lăsat un gust amar. M-a umplut de tristeţe pe mine, iubitorul de natură, care am fost de zeci de ori la Soveja. Ce am găsit acum o săptămână? O vale a plângerii! Se taie brazi în stânga şi în dreapta. Nici măcar nu se strânge cetina! Totul pare ca după război. Recitind articolul colegului Aurelian Ivan, intitulat ”Staţiunea Soveja a devenit Perla buruienilor”, m-am convins încă o dată că o promisiune a unui ales local nu mai are nicio valoare. Primarul Sovejei promitea că până la sfârşitul anului 2014 Soveja va renaşte din propria cenuşă. Vorbe goale! Nu s-a întâmplat nimic! Singurii visători care încearcă să creadă în viitorul staţiunii sunt cei de la Sindicatul Liber din Învăţământ. Au mai împrumutat nişte bani ca să termine vila la care se lucrează de ani buni. E o construcţie frumoasă. Numai de ar fi pentru cine se pregăteşte! Vom vedea!
Mi-a fost greu să selectez fotografii din staţiune. Imaginile sunt de sfârşit de lume: pustiu, lacăte pe fostele perle locative ale staţiunii, pretutindeni toporatori, peste tot vreascuri, lemne de foc şi câte un câţeluş prietenos care aşteaptă…turişti. Atmosferă de casă părăsită în grabă!
O doamnă care posta un comentariu la articolul ziaristului Aurelian Ivan ne cerea să scriem mai des, până când vom pune în mişcare lucrurile. Se gândea probabil la picătura chinezească!
Ca membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti (UZP) din România, datorită şi colaborărilor cu „Ziarul de Vrancea”, vin cu propunerea –şoc de a ne asuma soarta Staţiunii Soveja, declanşând la toate nivelurile o acţiune concertată prin care să-i punem în priză pe toţi aceia care pot urni lucrurile.Un serial cu articole documentate poate schimba definitiv această „Vale a Plângerii” în „Valea Bucuriei”, a bucuriei de a respira cel mai ozonat aer din Europa.
Cine mi se alătură? Vreau să demonstrăm că „Ziarul de Vrancea„ este cu adevărat în slujba vrâncenilor!
Vasile LEFTER
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
Bogdan, acum 3485 zile, 7 ore, 27 minute, 57 secunde
V.L, acum 3487 zile, 18 ore, 13 minute, 25 secunde 
