Primiţi Cireşarul ?
Cea de a treia fiică a anului, vara, îşi începe aventura solară prin iruperea din dărnicia pământului a culorilor cu străluciri diamantine.
Date în pârg sau coapte de-a binelea, miraculoasele cireşe de Cireşar sunt pentru o vreme adevărate regine ale verii.
Cântecul cireşilor în floare s-a transformat într-un murmur de contemplaţie a „corolei de minuni a lumii ”, sporind-o, sub Marele Anonim, cum reflecta autorul „Poemelor luminii”.
Miracolul de la început de Cireşar i-a inspirat dragului nostru Nichita vibraţii lirice unice ...
Un catren din poezia „Cireşar” devine un poem închinat miracolului cosmic : “Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos, /cade-mi tu în gura mea uscată /roşie cireaşă dintr-un chiparos, /zână inventată! “
De multă vreme mă gândesc dacă acest început de vară prin Cireşar n-ar trebui cumva marcat printr-o nouă tradiţie. În spiritul altor datini, noua oraţie ar putea fi numită „Primiţi Cireşarul?” Îmi imaginez un spectacol fascinant: o ceată de copii, băieţi şi fete, asemenea celei de pluguşor sau colind, cu cerceluşi la urechi, cu mici clădării de cireşe în mână, ar merge din casă în casă vestind minunea dumnezeiască a începutului verii.
Aceşti „cavaleri ai florii de cireş” au la îndemână drept colind o frumoasă şi inspirată melodie a lui Vasile Şeicaru, cu versuri –chemare: „Hai, veniţi, se-ntorc cireşii /cu caleştile la scări /Mai bogaţi ca niciodată /Mai frumoşi ca nişte zări.”
E vară! E Cireşar! Deja aud pe la casele românilor glasuri vesele de copii care visează la vacanţa mare, strigând fericiţi: “Primiţi CIREŞARUL ?
Vasile LEFTER