Niciodată nu-i tarziu
F… Îmi permit să fac o mică prezentare a ceea ce am avut plăcerea să văd şi să ascult .
Vineri: prima seară. S-a deschis stagiunea în foaierul Ateneului “Maior Gheoghe Pastia”, unde s-au prezentat afişe cu viorile lui George Enescu: vioara lui Eduard Caudela primită la varsta de şase ani, Bernadel , Stradivarius, Guarnieri del Gesu’, Paul Kant (două), Dimitrie Ştirbulescu şi Remus Macarie. A propos, ştiaţi că avea o vioară mută cu care exersa în tren atunci cand călătorea, iar cu unele dintre ele dau concerte violonişti contemporani atunci cand acestea nu se odihnesc la Muzeul “George Enescu” din Bucureşti?
După acest mic bob de cultură muzicală, iute în sală la concertul de pian la patru maini. Doi tineri deosebiţi, ale căror maini păreau păsări ce poposeau pe clapele pianului, uneori mai apăsat, alteori abia le atingeau. Ce a ieşit?! Ceva ce să-ţi taie răsuflarea, atat de frumos că am rămas fără respiraţie. Am ascultat George Enescu – “Rapsodia romană”, Constantin Silvestri – “Jocuri populare” din Transilvania, Maurice Ravel – “Bolero” şi Sabin Pautza – “Joc în doi din Banat”, Divertimeno nr. 3 - Capriccio, Rag -Time Charleston. Pianiştii care mi-au încantat inima şi sufetul erau Corina Răducanu şi Eugen Dumitrescu.
Sambătă la Mausoleul din Sud. E prima dată cand am intrat în curte, soare, cald, o mulţime de copii. Şi ce dacă instumentele (vioara I, vioara II, violă, violoncel ) se dezacordau foarte repede din cauza căldurii, cvartetul SOLARTIS, cu mult stoicism, “ne-a gadilat în mod plăcut urechea” (Caragiale) cu muzica de Mozart, Brahms, Gardel, The Beatles, Ezra, Deep Purple. Cerul era senin, păsările parcă zburau în ritmul muzicii, copii alergau, ţipau, se jucau, dar nimic nu reuşea să rupă magia.
Următorul concert în PIAŢA UNIRII. “Trepte de istorie” vă spune ceva? Aici au cantat cei de la Iaşi, cvartetul MOLDAVIA , nişte tineri ce au adus o boare de candoare în oraşul nostru .
Duminică -“Trepte de istorie”. Un prim recital de vioară-chitară. Două instrumente care au făcut un spectacol minunat. Chitara cu acordurile ei mai grave, vioara cu delicateţea ei. Îmi pare rău că nu pot da multe detalii despre partiturile acestor două concerte, dar nu am avut programul lor , trăgeam din cand în cand cu ochii la vecinii de scaun pentru documentare. Oricum, au fost deosebite.
Ultimul concert, cireaşa de pe tort. Datorită domnului IOAN DOBRINESCU, care a avut bunătatea de a ne explica înainte de fiecare piesă subiectul ei şi ceea ce trebuie să sesizăm în muzica cvintetul LIRIC WIND (flaut, oboi, clarinet, corn, fagot) a făcut un adevărat spectacol. Am trecut din poveste în poveste pe muzica lui Mozart, Ceaikovski, Grieg, Gounod, Haciaturian, Ponchielli . Şi cum să nu fie aşa cand afli multe despre opera “Nunta lui Figaro”, “Spărgătorul de nuci”, “Peer Gynt”, “Faust” sau “Spartacus”. Cine nu a auzit de ele, dar cat de puţin am realizat că am habar .
S-a terminat spectacolul. În drum spre casă în minte aveam “Dansul orelor” din Opera “Gioconda” şi în suflet multă bucurie.
Mii de mulţumiri atiştilor, celor ce au organizat acest festival (Dl.Valentin Gheorghiţă) şi concetăţenilor mei care mi-au făcut companie în acele seri!
Niciodată nu e tarziu, lucruri bune se mai întamplă şi în urbea noastră!
Răduţa Zoica