Opinii

Ţara te vrea prin… poştă sau legea votului în diaspora

Ziarul de Vrancea
27 apr 2015 703 vizualizări
Ca toată lumea, am dezvoltat şi eu sensibilităţi referitoare la votul diasporei.

Deţin destulă judecată proprie şi suficientă experienţă în organizarea alegerilor ca să nu iau de bun chiar tot ce s-a spus, politic sau aşa zis revoltat-civic, pe tema asta, însă dacă ai un minim instinct democratic nu poţi avea decât cel puţin o reacţie de jenă văzând cozile ruşinoase din faţa ambasadelor.
Orice român oprit din intenţia de a-şi introduce buletinul în urnă, indiferent de motiv, este un şut în fund cinic dat libertăţilor fundamentale. La fiecare ciclu electoral politicienii sunt datori fiecărui român ajuns la majorat cu un vot. Că acesta şi-l exercită sau nu e treaba lui (a românului), dacă însă cineva îi dă peste mână şi votul se pierde atunci vorbim de o încălcare barbară a regulilor democraţiei.
Desigur, într-un alt context cozile pentru vot ar fi putut să ne facă mândri. Democraţia, mai ales cea indirectă de la noi, presupune în mod obligatoriu statul în mod civilizat la rând. Nu te poţi buluci să-ţi spui punctul de vedere, nu te poţi băga în faţă dând din coate să spui ce vrei, nu poţi striga isteric alegerea ta. În democraţie trebuie să te ordonezi manierat la coada opţiunilor politice, să aştepţi să-ţi vină rândul, după care la fel de olimpian să aştepţi numărătoarea şi stabilirea opţiunii majoritare. Civilizaţia modernă este şi una a statului la coadă. La revoluţii, cozile se transformă în mişcări dezordonate ale mulţimilor, ordinea statului la rând se diluează şi toate opţiunile sunt exprimate gălăgios şi în acelaşi timp. Dar desigur revoluţia nu este o formă legitimă de exprimare a democraţiei ci doar o formă de violenţă politică. Astfel fiind, coada la vot este un semn al sănătăţii unei democraţii. Cât timp oamenii îşi aşteptă rândul să voteze, sistemul funcţionează iar organizarea politică este matură. Am fi putut avea deci suficiente motive să ne mândrim în faţa democraţiilor europene îmbătrânite cu vitalitatea sistemului nostru. În loc de asta, scandalul din faţa porţilor închise şi ale ambasadelor ne-a mai făcut puţin de râs, acolo unde era greu să mai punem un surplus la jena pe care o purtăm cu noi prin Europa. Să fii oprit cu scutierii şi pulanele Uniunii Europene din impulsul nestăvilit de a vota este într-adevăr o performanţă chiar şi pentru noi.
Pentru că în general nu mă interesează decapitatul Moţocilor, ocupaţie de care se ocupă cu succes deontologii naţiunii, pot spune cu destulă convingere că eşecul organizării alegerilor în diaspora era, în contextul special al alegerilor încheiate, şi previzibil şi aproape imposibil de împiedicat. Desigur au fost şi suficiente decizii greşite, însă germenii haosului se regăseau în legislaţia noastră electorală şi indiferent cine ar fi organizat aceste alegeri în Europa, Măria ar fi purtat cam aceeaşi pălărie.
Din punct de vedere tehnic legislaţia şi organizarea noastră electorală nu erau proiectate pentru un aflux important de votani. Pur şi simplu prin metodele clasice uzitate până acum în afara ţării nu se poate vota ca şi în ţară. Sistemul electoral încurajează votul pe teritoriul naţional iar legislaţia este optimizată exact pentru acest lucru. În acest sistem clasic, votul românilor din străinătate este unul secundar. Organizarea scrutinelor electorale este dependentă de resursele statului, iar libertatea de mişcare a autorităţilor române pe teritoriul altor state este limitată. Tocmai de aceea diferenţa între participarea la vot în ţară şi cea din străinătate este imensă. În al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, când s-a înregistrat recordul istoric al prezenţei la urne în afara ţării, numărul acestora reprezintă doar 3,2% din numărul total al celor care au votat valabil. Cu toate acestea, potrivit aproximărilor oficiale, diaspora românească este formată din cca 2.500.000 – 2.700.000 de persoane. Concluzia este că falimentar este în primul rând sistemul votului în persoană pe care în mod clasic Româna îl foloseşte. Acesta presupune ca fiecare persoană să exercite votul doar direct, fizic, într-o locaţie special amenajată, după verificarea identityăţii sale de către autorităţi şi înregistrarea sa. Este un sistem a cărui eficienţă este limitată de numărul secţiilor de votare, de distanţa cât mai mică între acestea şi de posibilitatea rapidă şi ieftină de mişcare pentru cetăţeni. Acest cumul de condiţii nu va exista niciodată în afara teritoriului naţional (decât doar dacă urmare a unor complicate şi improbabile efecte ale unei conflagraţii mondiale România ajunge în mod fericit să ocupe şi să colonizeze întreaga Europă, întinzându-şi administraţia peste tot).
În aceste condiţii puteţi presupune cu îndreptăţire că m-am bucurat când am văzut îngrămădindu-se iniţiativele legislative, oportuniste dar necesare, referitoare la liberalizarea votului în străinătate. Eugen Tomac, PNL-PD, Autoritatea Electorală Permanentă sau, din nou, PNL, din punctul acesta de vedere contează mai puţin iniţiatorul (deşi e ciudat ca PNL să-şi facă concurenţă singur la iniţiative) .
Dezamăgirea mea este una de natură tehnică: nici unul din aceste proiecte nu rezolvă până la capăt problema votului la distanţă. Politicienii români aleg jumătăţile de măsură. Sistemul de vot la distanţă imaginat este de fapt unul prin poştă. Poşta clasică, ce gândeaţi?, nu cea electronică. Cetăţeanul cu drept de vot aflat în străinătate trebuie să-şi exprime intenţia de a vota cu 6 luni înainte de alegeri, trimiţând în acest sens o cerere în ţară, la Autoritatea Electorală Permanentă. Dacă face acest lucru va primi (prin poştă) un plic cu buletinul de vot. După exprimarea votului, pe cheltuiala sa, trebuie să expedieze plicul în ţară (prin poştă), având grijă ca acesta să ajungă cu 48 de ore înaintea datei alegerii, sub sancţiunea anulării. Există mici diferenţe de reglementare, în funcţie de iniţiator, dar ele sunt suficient de puţin importante pentru a putea trage concluzia că voinţa politicienilor, indiferent de partid, este cam aceeaşi. Acest sistem de vot este pentru membrii de partid, pentru încrâncenaţii în opţiuni clare, pentru electoratul captiv. Anunţi dinainte că vei vota, ceea ce presupune că nu eşti deloc nehotărât, ba chiar votezi înainte de a vota cei din ţară, independent de campania electorală, de patosul electoral. După acest sistem de vot, Iohannis nu ar fi câştigat alegerile, pentru că el descurajează votul emoţional, decizia intempestivă şi încurajează votul raţional, premeditat (cu 6 luni înainte).
Sistemul de vot prin poştă este folosit şi validat în Europa, dar este un sistem deja depăşit şi ale cărui limite au fost analizate pe mii de pagini. Eu unul am aşteptat adevărata evoluţie în legislaţia electorală, care nu poate fi decât aceea a votului electronic. Votul electronic (sau prin internet) presupune că orice cetăţean care are acces la un calculator îşi poate exercita votul după simpla sa dorinţă, în condiţii de securitate. Ca să nu mai pierd timpul cu explicaţii, votul electronic este garanţia votului universal, direct şi liber exprimat, astfel cum bine le zice Constituţia noastră. Este coşmarul politicienilor, după cum votul prin poştă este paradisul previzibilităţii pentru ei.
Austria, Australia, Canada, Estonia, Franţa, Japonia şi Elveţia sunt modele de succes absolut pentru ce înseamnă în secolul XXI sufragiul universal garantat. Multe alte ţări europene folosesc pe scară mai mică avantajele enorme ale votului pe platforme digitale securizate. Uniunea Europeană însăşi a lansat CyberVote, o platformă de vot electronic, testată încă din 2000 cu succes în Germania şi Franţa. În viitorul apropiat europenii vor vota cu telefonul, iar nu cu cartea poştală, cum ne pregătim noi să facem.
O dezbatere reală şi profesionistă în jurul liberalizării (de-spaţializării) votului nu există în mediile noastre. Ne place să înghiţim mesajele de partid şi să le apăram agresiv în faţa altora, fiecare după preferinţele ideologice de nezdruncinat. Realitatea e că partidele au interesul comun să conserve starea actuală de lucruri, şi-şi doresc în continuare votanţi de tip zombi, care ştiu înainte cu 6 luni că vor vota şi cu cine vor vota, iar nu cetăţeni liberi şi imprevizibili.

Adrian Toni NEACŞU

Adrian Toni Neacşu este avocat şi scrie pe platforma Jurindex.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 4

Adaugă comentariu
gelu, acum 2138 zile, 11 ore, 15 minute, 51 secunde
Tony draga, lasa-ne ca duhnesti a neuron stingher chiar din subsolul fostului tribunal. Acolo unde I-ai cazat pe oamenii lui Portofel timp de 21 de zile cu doua copiatoare sa traga la dunga dosarul de citeste integral
., acum 2138 zile, 13 ore, 5 minute, 41 secunde
lasa-ne .... vii din troaca aia urat mirositoare numita ”justitie” . ramai acolo in lumea ta corupta si avida de bani .
, acum 2138 zile, 14 ore, 10 minute, 2 secunde
Neacsu sa isi aminteasca mizeriile pe care le-a facut in judetul acesta si sa nu se mai prezinte drept mironosita. A pus justitia vranceana la picioarele lui oprisan. Faptul ca a fost partener de citeste integral
danb, acum 2138 zile, 15 ore, 35 minute, 16 secunde
Domnul Neacsu este un vizionar, o persoana care vrea multe schimbari intr-un timp cat mai scurt. In contradictie politica actualului presedinte este "Pas cu pas". Votul prin posta este in citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.