Bută: instanţa à la Cluj
Plus că îţi trebuie o doză mare de rea credinţă ca să susţii aşa ceva în apărarea propriei conduite procesuale. Noul cod a intrat în vigoare de-abia la 01.02.2014 aşa că până la această dată a funcţionat vechiul cod care statua în clar principiul rolului activ al instanţei de judecată, dată când oricum procesul ar fi trebuit gătat. Doar condiţia de celeritate a subzistat dintotdeauna. Principiul aflării adevărului a fost menţinut şi de noul cod, de aceea instanţa are în continuare prerogativa de a propune administrarea de probe din oficiu sau, prin art.385, posibilitatea de amânare a procesului tot pentru propunerea de noi probe. Chiar dacă noul cod a abrogat principiul rolului activ al judecătorului, poziţia dlui Bută ar fi trebuit să fie activă, fermă, neechivocă, echidistantă şi în formă şi în conţinut, în favoarea stabilirii tuturor împrejurărilor infracţionale, sub toate aspectele, în toate elementele ei componente. Lucru care nu s-a întâmplat. În schimb rolul său a fost extrem de activ în tărăganarea procesului care sub aspectul administrării probelor s-a materializat doar în audierea la infinit de martori, majoritatea ostili sau speriaţi, sabotând pe faţă derularea procesului, lucru trecut cu vederea de judecător. Dacă mai pui la socoteală că bâlbâielie Justiţiei, care au mărit durata timpilor morţi ai maşinăriei judiciare şi au creat în plan public un sentiment de impunitate al inculpaţilor, dar şi ameninţările sau jocurile politice locale, se poate evalua, fără să fii specialist, gradul de veridicitate al declaraţiilor acestora. Nu l-a obstrucţionat nimeni şi cu nimic pe judecător ca până la 01.02.2014 să dispună toate măsurile necesare, inclusiv expertizele ce ar fi putut lămuri situaţia de fapt, chiar şi o nouă reîncadrare juridică a faptelor sau o nouă interpretare legală a lor, dacă situaţia o impunea. A fugit de orice responsabilitate pretextând prevederile noului cod ce pune accentul pe o filozofie cu un plus acuzatorial, pe un rol sporit al procurorului în definirea cadrului procesual, în dauna celei clasice, cu o tentă inchizitorială mai pronunţată, în care judecătorul beneficia de puteri extinse în desfăşurarea procesului. S-a complăcut în postura de arbitru de faţadă, aflat deasupra jocului celor două echipe, cam ca Pilat din Pont şi spălatul pe mîini.
Răfuiala cu DNA
Cum era de presupus, efortul personal depus de dl Bută în demonstraţia de nevinovăţie a celor chemaţi să răspundă pentru faptele lor a fost mimim şi s-a rezumat la un copy paste à la Copos aplicat concluziilor scrise depuse de profesorul său din facultate, avocatul inculpatului Marian Oprişan, dl Mateuţ. Adică a mai umblat pe ici pe colo, pe la topica propoziţiei, ca să nu se spună mai apoi că nu există şi contribuţie originală. Ca notă umoristică, dl Bută a şi amânat pronunţarea până când nu a obţinut concluziile scrise ale inculpaţilor cerute imperativ de domnia sa, dovadă că, iată, a putut fi şi activ, cu toate că noul cod nu îl obliga să le ceară. Cam aşa se vede orbul justiţiei prin ochii dlui Bută.
În rest, magistratul Bută a ţinut să se remarce în răfuiala sa personală cu cei de la DNA. După ce-i ridiculizează pentru neştiinţa aplicării legii în dosar, fapt care schimbă datele întregului dosar şi motiv care permite să nu se poată constata vreo activitate infracţională, totul fiind astfel posibil. Chiar şi ca inculpaţii să cheltuiască toţi banii din împrumutul extern pe indemnizaţii, numai să fie mimată preocuparea că obiectul contractelor ar fi cel de pietruire a drumurilor.
“De la premise eronate acuzarea ajunge la concluzii eronate: toate plăţile făcute în baza acestor contracte sunt nelegale”
Pe urmă se trece şi la desfiinţarea celor din subordinea DNA, pe care domnia sa nu-i vede ca specialişti, în detrimentul legii ce le oferă această calitate:
“Este de prisos menţiunea că unei persoane care a absolvit (doar) studii superioare economice în anul 1970 îi lipseşte nu numai competenţa legală pentru a răspunde la obiective juridice, dar chiar şi o minimă pregătire profesională în acest sens. Este abuzivă atribuirea calităţii de specialist şi cu atât mai mult a aceleia de specialist cu “înaltă calificare”. “Obiectivele referitoare la achiziţii publice depăşesc competenţa specialistului Laurenţiu Hanganu, care la data respectivă nu urmase cursuri de specializare în acest domeniu”.
Asemenea gratulări revin cu adresă şi înspre alţii funcţionari publici. Despre cei de la Curtea de Conturi, asemenea lui Oprişan, doar cuvinte de laudă: “Se va constata lesne că susţinerile controlorilor financiari sunt netemeinice şi nelegale aceştia mulţumindu-se să înşiruie o seamă de texte de lege fără să argumenteze încadrarea faptelor reţinute în reglementările citate în scopul de a impresiona cititorul, fără să realizeze că atât Rapoartele de control cât şi încheierea care constituie actul de sesizare al instanţei au doar substanţă fizică, adică maculatură.”
sau
“Reţinerea acestor operaţiuni ca nelegale scot la suprafaţă numai obtuzitatea şi ranchiuna controlorilor financiari.”
Cu asemenea exprimări juridice nu ne îndoim că dl Bută a făcut totul ca să evite ca infracţiunile de fals şi uz de fals să fie prescrise după principiul: S-acţionăm fără greşeală până la prescripţia finală. Dar ce l-a împiedicat să descopere falsurile ulterioare concepute în laboratorul CJ în vederea ştergerii urmelor infracţiunii? Întrebare retorică.
Să aduci în sprijinul achitării elemente cu conotaţii politice cum ar fi situaţia că Guvernul sau Ministerul Dezvoltării sau Consiliul Judeţean nu s-au constituit parte civilă ar însemna să te faci că nu doreşti în nici un chip să înţelegi contextul. Păi Consiliul Judeţean e chiar feuda personală a lui Oprişan, cine ar fi cutezat să se constituie parte civilă în contra şefilor? La Dezvoltare trona ministrul Blaga, apărător public şi fan consacrat al lui Oprişan pe linia de influenţă a grupului de la Cluj condus de prietenul Ioan Rus, iar la Secretariatul Guvernului împărăţea o pupilă de-a doamnei Udrea, parteneră în tocarea banilor europeni cu mai toţi baronii locali, cu Oprişan realizând împreună megamizeria din Focşani numită Piaţa Unirii. Nu-i aşa că aceste aspecte nu sunt relevante?
Să reţii ca circumstanţă faptul că sesizarea Curţii de Conturi a fost făcută de oponenţii politici şi să nu realizezi că în Vrancea drumurile nu au fost făcute decât pe hârtie, că achiziţionarea de active gen motelul Căprioara ascunde interese bine conturate, pune sub semnul îndoielii imparţialitatea judecăţii. Să credibilizezi, să dai apă la moară văicărelii continue a lui Oprişan că e victimă politică referindu-te în cuprinsul sentinţei la o declaraţie de conjunctură a lui Băsescu – “singura stare de urgenţă a lui Marian Oprişan este la DNA” – când în realitate cei doi au fost buni prieteni (şi EBA şi Ioana Băsescu pot depune mărturie), înseamnă să fii părtinitor.
Poate că logica şi abordarea juridică a fost cea corectă deşi pare cinic să dai dreptate procurorilor că faptele relevate de ei corespund adevărului numai neprofesonalismul lor a condus la achitarea celor, altfel, vinovaţi. Totuşi haina juridică în care le-a îmbrăcat a fost cel puţin nepotrivită pentru statutul unui judecător imparţial. E bine să ştie că prin hotărârea ce a statuat inocenţa celor de la Consiliul Judeţean a acoperit o mare operaţiune de sifonare a banului public înfăptuită de persoane cu ştate vechi de serviciu în acest domeniu. Misiunea sa de înfăptuire a adevărului, ca obligaţie legală, a eşuat.
Prin comportamentul afişat, mulţi spun că ar fi fost mai potrivit să se alăture echipei Badea-Gâdea de la Antena 3, la corul bocitoarelor ce atacă încontinuu DNA. E părerea lor. Dar ca avocat cu siguranţă ar fi mult mai performant.
Dan NICHITA
Dan Nichita este avocat şi scrie pe blogul de atitudine civică vranceaaltfel.ro
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
vrancean, acum 3289 zile, 14 ore, 27 minute, 17 secunde
fabula, acum 3289 zile, 16 ore, 6 minute, 45 secunde
, acum 3289 zile, 17 ore, 8 minute, 51 secunde 
