Din arhivele Securităţii Vrancea: Liviu Ioan Stoiciu şi Virgil Măgureanu
O notă informativă a Securităţii Vrancea trimisă Comitetului Judeţean Vrancea al PCR, la 15 decembrie 1989, se referă la activitatea disidentă a lui Liviu Ioan Stoiciu, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Vrancea: A continuat să vehiculeze în mediul de relaţii că este în conflict deschis cu autorităţile politice şi de stat locale, până la cel mai înalt nivel, şi că se aşteaptă dintr-un moment în altul să i se desfacă contractul de muncă, încercând să-şi creeze astfel o platformă de persecutat politic.
A continuat să aibă, în prezenţa a diverse persoane, manifestări politice negative la domiciliu, locul de muncă, ori în alte ocazii, angajând în astfel de atitudini şi colegi de muncă, inclusiv pe directoarea bibliotecii judeţene, Zaharia Liliana. În cadrul manifestărilor ostile un loc aparte prin virulenţa lor îl ocupă cele ce vizează înalte personalităţi politice, fiind frecvente cazurile când aduce în discuţie necesitatea unor acţiuni violente ce ar viza înlăturarea acestora.
Ca urmare a unor acţiuni disidente, întreprinse de grupul ce gravitează în jurul lui Dan Petrescu din Iaşi şi popularizate pe larg de „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”, Stoiciu Ioan Liviu şi-a exprimat adeziunea faţă de acestea.(…)
Despre atitudinile şi acţiunile sale cunoaşte şi soţia sa Stoiciu Popa Doina, casieră la Liceul Industrial nr. 1 Focşani, scriitoare, autoare a unui roman publicat, care se angajează şi ea în comentarii ostile stimulându-l, cât şi Bobocea Anişoara, profesoară la şcoala Generală nr. 10 Focşani, membră PCR, aflată în relaţii apropiate cu Pîţu Luca, un alt membru marcant al grupului disident din Iaşi. (…)
În continuare nota informativă vorbeşte despre acţiunea diversionistă a lui Virgil Măgureanu (de formă angajat al Muzeului Vrancei, în fapt agent acoperit al Securităţii cu gradul de căpitan, viitor director al SRI în anii 1990-1997): Stoiciu Ioan Liviu este cunoscut de Măgureanu Virgil inclusiv cu acţiunile şi preocupările politice negative şi disidente fiind apreciat de acesta ca un băiat bun. Luând cunoştinţă despre adeziunea lui Stoiciu la acţiunile disidenţilor din Iaşi, Măgureanu Virgil a afirmat că „dacă am fi mai mulţi…” vrând să exprime că ar fi mai bine.
Urmare a acestor demersuri ostile conducerii de partid şi de stat, Securitatea Vrancea a întocmit un plan de măsuri, vizându-l pe Liviu Ioan Stoiciu, care să ducă la compromiterea şi izolarea sa în mediu, care să îi creeze probleme menite să-l sustragă preocupărilor politice negative, dar care, în nici un caz, să nu-i creeze platformă de persecutat politic. De aceea (…) în cadrul unor eventuale măsuri ce s-ar preconiza în legătură cu el pe tărâm profesional, să nu se afle şi aceea a desfacerii contractului de muncă ori a schimbării locului de muncă.
În decembrie 1989 a fost categoric o revoluţie deoarece s-a schimbat un regim politic…e adevărat mai mult de formă, mai ales în Judeţul Vrancea. Dovada este faptul că, la mai bine de 20 de ani de la căderea comunismului, un parlamentar vrâncean, colaborator al Securităţii, secretar adjunct cu propaganda la UTC prin anii 80, propus de Partid ca persoană de încredere să dea flori tovarăşei Elena Ceauşescu la o preconizată vizită a cuplului dictatorial la Panciu, continuă să dea legi în folosul propriu în Parlamentul României (a se vedea infamul art. 26 din Legea Arhivelor şi proiectul „legii nepotismului”).
Bogdan Constantin Dogaru - istoric