Opinii

A fost odată... în Fundătura Vrancei. Poveste reală.

Ziarul de Vrancea
23 mar 2015 2278 vizualizări
Cică apăreau mai întâi nişte zvonuri, după care se făcea mare zarvă şi zgomot mult, pentru ca după un timp să se aşeze liniştea ca într-un fel de uimire …şi aducea după ea tăcerea, peste care se aşeza… uitarea. Doar din când în când se mai clevetea şi poate că încă se mai cleveteşte…

 Mai înainte de ’89 mare zvon s-a stârnit peste dealurile noastre cum că... va fi apă la robinet. Zis şi făcut! Şi uite –aşa a apărut zarva.
    Sătenii au săpat manual şi au instalat ţeava metalică, conducta de aducţiune a apei.. S-au construit şi bazinele colectoare şi ce să vezi?! Odată ce capătul conductei a fost ascuns (este prea mult a spune instalat) acolo, într-o băltoacă neamenajată, unde se strânge apa izvorului, sub nişte bolovani, apa „a înţeles” să curgă oarecum liniştită, prin cădere liberă, curată - necurată, filtrată - nefiltrată, de atunci şi până în ziua de azi aşternându-se tăcerea. Tăcere care a mai fost curmată uneori, când s-au spart unele ţevi pe ici pe acolo, „prin părţile esenţiale”… În urmă cu vreo 8-9 ani de zile, poate şi mai bine, s-a stârnit un zvon: „Se va înlocui conducta veche, ruginită, va fi apă curată, verificată şi poate vom scăpa de acel…clor. ” În forţă şi cu zarvă mare s-a început treaba. S-au săpat şanţurile, de data asta mecanizat, s-a aşezat noua conductă de P.V.C. pe lângă conducta veche, uzată, s-au astupat şi şanţurile de la drum până la „plin” cu bolovani…
    Ferice de acele bucăţi de conductă care s-au văzut la răcoare, vară fiind, dar pe când nu se terminase lucrarea prin satele comunei, lucrătorii şi-au stâns utilajele, sculele şi … au tăiat-o! Făcându-se nevăzuţi! Din ce motiv? Ştiut-au ei… Bună parte din conductele rămase pe dinafară s-au aşezat liniştite în faţa unor instituţii şi-au tot făcut plajă ani de-a rândul şi dac-o fi să fie se vor tot însori mult şi bine „uimite” de ce li s-a întâmplat (liniştea şi tăcerea se spune că s-ar fi înfraţit şi aici).
    Pe la anul 2014, vara, bietele de ele (conductele) se gândiră să cheme în ajutor şi alte „surori”. Şi uite-aşa, nu se ştie cum, s-au mai rostogolit nişte colaci de conductă până pe aici pe la noi. De data asta săpăturile au început de la izvoare la vale, cu alţi lucrători. Pe dealurile Chetrişului, segmentându-se după caz, acea conductă a rămas neprotejată la un capăt… Liniştită a traversat o bună perioadă de timp: vara, toamna, iarna … şi într-o deplină tăcere a asigurat şi ea un bun adăpost pentru rozătoare, târâtoare…până una alta!
Jos, în sat, pe un drum lăturalnic, uimiţi şi ei, stau ceilalţi colaci de conductă nemişcaţi, care aşteaptă tăcuţi, până se va relua lucrarea, de cine ştie ce … meseriaşi!

Zvon după zvon…după zvon

Ca un făcut, pe Dealul Morii cică a fost… o groapă de gunoi. Atâta le mai trebuia trecătorilor, vizitatorilor, să vadă la intrarea în satul meu, cum zburau în bătaia vântului şi a soarelui gunoaiele… De aceea, odată cu „zvonul” că acea groapă va fi desfiinţată, ar fi apărut, cum se zice, şi zarva şi zgomotul maşinilor care au împraştiat pe marginea drumului nişte…pubele!  Fiind legate cu lanţuri, au stat câtăva vreme „liniştite”, ca apoi să se „ascundă” prin anumite ogrăzi. Doar din când în când mai scapă, bietele de ele, pe poartă afară, la chemarea unei portavoci care anunţă trecerea maşinii care colectează gunoiul menajer.
Se vede treaba că pubelele şi becurile stradale s-au distribuit tot la fel… Deh, cine împarte, parte-şi face! Şi-apoi, dintotdeuna au fost destui din aceia care n-au încăput la „masa bogaţilor”.
Staţi liniştiţi, că la noi problema gunoaielor este rezolvată: parte din ele stau liniştite prin şanţuri, în timp ce asistaţii sociali…se plimbă. O altă parte, coboară pe pâraie sau văi, iar o a treia parte a luat sau iau drumul „pribegiei” spre deal sau munte, alcătuind mândru decor! O reală simbioză: gunoaie-asistaţi sociali-linişte-tăcere-uitare!
Doamne! Ce mai zvon veni prin vara lui 2012! Se asfaltează DC 71!!! Sătenii au fost atenţionaţi să îşi facă racordul la noua conductă de apă (a cărei instalare nu este finalizată nici acum) ce va să curgă cine ştie când!
Ce mai zarvă, ce mai zgomot! S-au săpat gropi prin grădinile şi curţile oamenilor sau în afara lor, s-au îngropat nişte bazine pentru racordarea la „noua reţea” de apă şi instalarea apometrelor, şi unele şi altele bine plătite din buzunarele sătenilor la preţuri frumuşele… Toate acestea s-au făcut în fugă! Tot în fugă s-au aşezat acele apometre pe rafturile cămărilor, destul de „liniştite” şi „tăcute” până va să vină apa pe conducta nostră. Cum care apă? Apa care va să curgă tot prin cădere liberă, ca şi acum, tot de la Vasile Moise la vale, numai că acum… va fi „contorizată”!
Dar să revenim la oile noastre! Prin anul 2013, într-o vara fierbinte, iată zvon, nu glumă! Se asfaltează...şi s-a asfaltat! S-a turnat un pospai de asfalt – lucrare serioasă se zvonea a fi! Va veni şi al doilea strat de asfalt, nu se mai ştia, mai gros, mai subţire… numai că.. nu a mai venit! După regula celor petrecute în atâta amar de vreme, poate s-ar fi cuvenit ca acest „tinerel” asfalt să stea şi el „liniştit”… Da de unde! Ce să vedeţi, fraţilor? Satul meu, fiind pe deal şi şoseaua asfaltată, aşijderea de o bucată de veme… s-a tot abătut un soi de vânt care depăşeşte uneori orice zvon de până acum…  Se „culcă” garduri, se „rup” porţi, se dezvelesc acoperişurile caselor, sătenii îngrijoraţi îşi tot aruncară ochii spre munte – munte la adăpostul căruia şi-au petrecut copilăria, tinereţea în linişte şi s-au tot întrebat: De ce oare s-au supărat pe ei legendarii noştri munţi? Nici n-apucă să se resemneze cineva spunând „Asta e!” – Că este destul să înţeleagă supărarea lor, a munţilor…. Văzând nişte camioane, da nu orice fel de camioane… Bre! Încărcătură, nu glumă! Ce de buşteni! Mai mulţi deasupra obloanelor decât în obloane! E musai. Să fie înţeles: câte un indicator de 7,5 t care stă uimit la margine de şosea, privind uimit când la camioane, când la asfaltul care se fărâmiţează sub greutate, când la munte, ascultând şuieratul vântului ce-i gata gata să-l doboare!  
Această poveste a mea a început cu „A fost odată...”. Ehei, dragilor, aş zice „ca niciodată...” Iaca, pe aici, pe la noi, de unde vă scriu acum, chiar „ca niciodată”! Au fost nişte microbuze pe care scria „Păuleşti”…acuma dacă v-aş invita pe la noi, firesc, aţi merge în Autogară, să zicem poate aţi găsi un peron pe care scrie „Păuleşti”…dar cam atât. Zvonul că sunt maşini care vin la Păuleşti, comună din care face parte şi satul meu, Fundătura (Ei sat… are doar peste 160 de case!) este un zvon de-adevăratelea, numai că pe nici un microbuz care ajunge pe aici, prin locurile noastre, nici vorbă să găseşti scris „Păuleşti”!
Atâta doar că a vrut Dumnezeu ca acei „transportatori” să fie din comuna vecină, Tulnici, şi ştiu să ne ducă şi să ne aducă de la şi pe la casele noastre, chiar şi în satul meu, cel inexistent…deocamdată. Tot e bine, că ei ştiu de Păuleşti, de Fundătura, etc.

Dumbrava bunicuţei Vrâncioaia!

Cred acum că nu e rău deloc ca şi dumneavoastră să cunoaşteţi de unde vă scriu aceste rânduri, încărcate de multe gânduri, iată, tocmai de aici din Fundătura Vrancei, care-i tot pe coamă de deal, mai sus de Dumbrava… Dumbrava bunicuţei Vrâncioaia! Ea aici l-a primit pe voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în bordeiul cu lut pe jos. L-a odihnit pe laviţa pe care nu avea nici lăghicer… Straşnică bunică mai avem! Straşnică şi înţeleaptă, că numai ea o fi ştiut unde a găsit tulnicul cu care a zvonit feciorilor să-i cheme la luptă. Adevărat zvon, adevărată zarvă pentru care ai săi fii au fost răsplătiţi. Eheiii, bunica Tudora Vrâncioaia, terminând de tors caierul ei, aşezând tulnicul la loc sigur, uimită, sau mai bine zis uluită de darurile primite de la marele voievod, s-a aşezat „liniştită” pe acea laviţă şi a adormit!
Oare nu se cuvenea să-şi ducă somnul liniştită, în tăcere? Ei bine, nu numai că nu se întâmplă aşa… Tot prin vara lui 2014, ca ultim zvon, cu destul de mult timp înainte de „prezidenţiale”, s-a stârnit colb mare ce venea de la jumătatea Dumbrăvii până către Dealul Morii mânăt de zvon că s-ar asfalta până la intersecţia cu …Păuleştiul!
A alergat „colbul” încoace şi încolo, pe Dealul Morii, au alergat un timp şi destule maşini încărcate cu cele necesare amenajării şi… şi iar veni peste noi linişte, tăcere şi uitare…Pentru noi, cei de deasupra, nu-i aşa de greu de înţeles ce s-a întâmplat, că de, oameni suntem, şi mai ales ne-am obişnuit cu asemenea lucruri…numai că în atâta linişte şi mai ales tăcere, oricine dintre noi se poate gândi la bunica Tudora… Ce va să fi crezut că se întâmplă, când din atâta pădure tăiată şi cărată în atâta linişte şi din atâta colbăială s-a ales mai nimic?!
Acum, una peste alta, morţii cu morţii şi viii cu viii, ar zice unii. Dar chiar şi aşa, de-ar fi…au fost odată ca niciodată destui bani astupaţi pe sub pământ şi alţii tot la fel, destul risipiţi pe deasupra pământului, cam…la vedere! Ei, şi ce dacă?! Merge şi aşa! Merge, nimic de zis, că doar şi ulciorul merge la apă, numai că s-ar putea să nu meargă de prea multe ori!
Dragii noştri, până a cădea şi noi într-o profundă uimire, ne mai gândim şi noi aşa, la cele ce-au fost şi chiar cu obrăznicie punem o întrebare simplă: „Că au fost, au fost, dar oare ce va să fie?”. Despre ceea ce este, nici nu e nevoie să întrebăm pe cineva cum de-i aşa…
Se tot ştie că...
„Au fost izvoare, sus, la moş Vasile Moise …şi încă mai sunt, de la Dumnezeu venite!”
„Au fost conducte …şi încă mai sunt, pe sub pământ, pe deasupra, nu contează... ”
„Au fost bazine pentru apometre…şi încă mai sunt la preţuri bunicele…”
„Au fost apometre…şi încă mai sunt, prin cămară, tot la preţuri de care se ştie…”
„A fost asfalt, „cu obrazul subţire”, şi încă mai este, cât o mai rezista…”
„Au fost pubele…şi mai sunt destule, ascunse pe după garduri, prin anumite ogrăzi…”
„Au fost păduri seculare… şi încă se crede c-ar mai fi, dacă priviţi ceva mai de departe…”
„Au fost microbuze de Păuleşti… şi încă mai sunt din cei care ştiu pe unde este Păuleştiul, Fundătura, Hăulişca… şi-şi mai fac milă cu noi…”
„Că a fost Chetrişul … şi mai este, că a fost Fundătura şi încă mai este, că a fost Dealul Morii şi încă mai este!”
Poate se ştie, sau nu, dar..un pic de linişte vă rog să faceţi, pentru că vreau să mă audă cei ce au urechi de auzit: Bunica Tudora Vrâncioaia a fost, este şi va mai fi, atâta vreme cât vor fi Munţii Vrancei, care au odrăslit izvoare curate, floră, faună, prin binecuvântarea lui Dumnezeu”.
A vieţui împreună şi a ne folosi în linişte de cele moştenite sau realizate nu poate să spună nimeni că ar fi rău. Dar a fi om şi văzând atâtea lucruri începute şi…neterminate, cu multă cheltuială şi mulţi bani irosiţi (cred), oare-i firesc să stai „liniştit”, în tăcere, aşa …”uluit” de cele întâmplate?! „Nimic nu-i întâmplător!”
Fiecare lucru are un început şi un sfârşit! Dar, luând-o mereu de la început, nu-i aşa că s-ar putea să reduci şansa de a mai ajunge la sfârşit?
Din neputinţă sau din rea credinţă, se tot spune: „Nu-i treaba mea!”. De ce n-ar fi şi treaba mea? Nu, Nu, Nu, oameni buni, este şi treaba mea! Timpul şi locul meu sunt acum şi aici, nicidecum de aiurea!
Fie una, fie alta, să dea Dumnezeu să fie bine!
Mariana M. Popa, Fundătura, Vrancea


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
mona, acum 3291 zile, 12 ore, 32 minute, 26 secunde
Cea mai noua oferta de lucru! Foarte multi oameni s-au convins de seriozitatea noastra! NU este necesara niciun fel de experienta! Oferim curs gratuit si complet de instruire de la zero! Selectam citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.