Un oraş bolnav
Oamenii ăştia, căzuţi în depresie, trebuie să admită în primul rând că au o problemă şi să o accepte, numai aşa găsesc o cale spre vindecare.
Inspirat de ei, căzut la rândul meu într-o groaznică depresie, mărturisesc:
- Sunt Rareş şi sunt focşănean!
Iar voi, din Grupul Focşănenilor Anonimi, o să-mi răspundeţi:
-Salut Rareş!
Dragi colegi de suferinţă, am rezistat miasmelor de rahat din timpul verii, mizeriei din oraş, cerşetorilor handicapaţi (dar perfect valizi) de la intersecţii, şoferilor valizi (dar perfecţi handicapaţi moral) care ocupă în parcări locurile rezervate handicapaţilor, caldarâmului din Piaţa Unirii, munţilor de moloz de pe centură, caselor, spaţiilor retrocedate (sau nu) ce sunt adevărate focare de infecţie. Am crezut, aşa cum crede orice alcoolic despre năravul său, că am de-a face cu simple vicii de-ale noastre, ale focşănenilor. Dar nu!
Ceea ce m-a lămurit definitiv că avem de-a face cu o boală a fost prezenţa, cum altfel, a gropilor!
S-au scris ziare întregi, s-au folosit mii de cuvinte, s-au încercat metafore, comparaţii sugestive (”arată ca după bombardament”…”adevărate cratere”…), s-a insistat, s-a ameninţat, s-a rugat! Nimic!
Gropile ne sfidează în continuare, mai mari, mai sănătoase, mai arogante de la an la an. Prin urmare, trebuie să admitem că noi, focşănenii, avem de-a face cu o boală cronică.
Dacă vin iar consilierii, primarul, oamenii de la drumuri care să ne exlice doct cum stă treaba cu îngheţul şi dezgheţul care afectează asfaltul, care se vor grăbi să garanteze că vor repara iar cu nişte plombe multpreaprovizoriişidefinitive acum, imediat cum dă căldura…şi noi acceptăm scuzele, înseamnă că nu realizăm că suntem cu adevărat bolnavi ca oraş, ci doar niţel viciaţi.
Imaginaţi-vă, de exemplu, strada Mărăşeşti, cea între Obor şi pasarela spre Odobeşti, ca pe un pantalon peticit. Ei, în acest moment NU MAI EXISTĂ PANTALONUL ORIGINAL, el este acum făcut numai din petice, porţiunile originale ajungând în acest moment ( fiind mult mai puţine) pe post de…petice!!
Dar de str. Cuza Vodă, glorioasa intrare în gloriosul oraş al Unirii ce spuneţi!? Eu când trec pe acolo am rău de mare. Aşa se clatină maşina: ca un vapor pe valurile mării!
Închipuiţi-vă cam ce părere îşi face un musafir sau un investitor care vine în oraşul nostru. Eu a trebuit să duc pe cineva străin de la Nord la Sud şi înapoi. Când am plecat din Nord l-am dat cu capul de geam pe Cuza Vodă, maşina trosnind din toate încheieturile, i-am făcut cunoştinţă cu cerşetorul care are în proprietate personală semaforul de la intersecţia cu str. Mărăşeşti (apropos, tipul ăsta cu piciorul strâmb, şotânc-şotânc, mă bate la suta de metri, are piciorul perfect drept, am văzut eu ce viteză avea când nu-şi juca rolul), i-am arătat apoi pe post de monument istoric fosta Casă a Pionerilor, un focar de infecţie dezolant. Cum la dus m-au trecut toate transpiraţiile, la întoarcere am decis s-o iau pe centură, poate-poate… Da’ de unde…acolo am dat de munţii de moloz, de cerşetorii de la intersecţia cu str. Măgura (vreo cinci, destul de agresivi), de plantaţiile de plastic şi hârtie de la Carrefour. Şi la dus , şi la întors, m-am rugat la Dumnezeu să nu apară mirosul de rahat…am avut noroc!
Dacă tot veni vorba, propun Administraţiei Locale ca, prin profesioniştii care lucrează acolo, să propună un traseu bine stabilit pe care noi, băştinaşii, putem să-l folosim atunci când avem musafiri sau când vin investitori, astfel încât să putem ocoli gropile, mizeria, cerşetorii şi să le arătăm ce oraş frumos avem.
Ca să revin la subiect, trebuie să recunoaştem că avem o problemă de sănătate, nu de viciu trecător. Ca să dai milioane de EURO pe proiecte semifaraonice kitchoase şi prost executate, în timp ce după 25 de ani de la Revoluţie străzile oraşului (şi sunt relativ puţine) arată în halul ăsta, trebuie să ai un organism bolnav.
Primul pas este să admitem că aşa stau lucrurile. Nu ştiu care poate fi rezolvarea (nu vă miraţi, voi sunteţi siguri că ştiţi?), dar trebuie început cu această evidenţă.
Domnule primar, domnilor consilieri, domnilor responsabili în domeniu, în ce priveşte strict plombele…ah! aceste volatile plombe de pe străzi…la cât sunt de nervos după ce mi-am rupt maşina în ele mai că-mi vine să vă urez să vă ţină plombele de la dinţii dumneavoastră cam cât ţin şi plombele de pe asfaltul nostru; să vă duceţi la dentist cam cu aceeaşi frevenţă cu care drumarii astupă gropile…şi plombele să fie de aceeaşi calitate ..dar uite că vine Paştele aşa că mă abţin…
Am să închei doar cu o dureroasă mărturisire:
- Salut, sunt Rareş şi sunt focşănean!
Rareş Chinescu