Când se ia câte-o măsură...
După cum se vede mai sus, am cultură…şi măsură, prin urmare îmi permit să vorbesc despre acest subiect, adică despre o măsură pentru…cultură.
S-a discutat şi probabil se va discuta în continuare în Camera Deputaţilor mărirea timbrului cultural, o taxă, momentan de 2%, mărită pentru fiecare carte. Mai sunt şi alte timbre, de diferite valori, pentru alte domenii culturale: teatru, cinematografie, muzică…
Istoria cred c-o ştiţi: ”Reprezentanţii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori din România (ANUC), susţinătorii iniţiativei, solicită anularea Legii 35/1994 (cea în care taxa de timbru avea în jur de 2%) şi adoptarea în schimb a acestui nou proiect de Lege, demersul fiind considerat o necesitate de membrii săi (Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiştilor Plastici, Uniunea Cineaştilor, Uniunea Arhitecţilor), sub pretextului acordării unui “ajutor nepreţuit culturii româneşti”.
Noua taxă pentru carte se doreşte a fi un leu. Un leu vărsat în conturile Uniunii Scriitorilor din România.
Deci, o entitate privată beneficiază de pe urma activităţii economice a unor alte entităţi private, dispunând discreţionar de fondurile primite. Nu pare în regulă. Asta pe lângă faptul că mă forţează pe mine, cumpărătorul de carte, să sponsorizez ce ”vrea” muşchii lor dă oameni de cultură: susţinerea de proiecte, de premiere a nu ştiu cui, susţinere financiară a spectacolelor alese de ei, a ieşirilor în străinătate , a revistelor de specialitate…
Citind toată această efervescenţă culturală mi se ridică inima de bucurie şi zic doar atât: hai sictir! De trei ori sictir! M-am săturat ca de banii mei să dispună după bunul plac cine cum se nimereşte. Am văzut ce mare realizare este cu TVRul, tot timpul în faliment, o gaură neagră în toată regula, având absolut disproporţionat raportul preţ/calitate.
Mi se strepezesc dinţii de atâtea şi atâtea vorbe mari, specifice spaţiului nostru balcanic: ajutor nepreţuit culturii româneşti, ethosul românesc, spiritualitatea noastră, …că la alţii cultura e la loc de cinste…Nu ştiu cum e la alţii cultura, dar există date că sunt ţări – Marea Britanie, Irlanda – unde taxarea cărţii este zero, iar altele au taxe modice de 3-6%. La noi se ajunge la 15-16%. După ce că mai suntem doar câţiva aiuriţi în ţara asta care ”risipim” banii pe cărţi, intelectualii din ”uniune” vor să le mărească preţul. Şi sunt destui cumpărători ce-şi iau cărţi ieftine sau la promoţii. Dar cel mai enervant lucru este tupeul: ”daţi voi banii că ştim noi cum să facem cultură!” Nene, io nu vreau cultura VOASTRă elitist partizană! Io sunt, ca la reclama aia de la brânzica Covalact, prea (ne)bun, prea ca la ţară! Iar ţăran fiind, figurativ vorbind, cu un nivel cultural scăzut, doresc să-mi cumpăr cărţile mele şi nu pe cele ALE VOASTRE, să mă duc la spectacolele mele, să sponsorizez pe cine doresc eu. Dacă vor unioniştii ăştia să ajute cultura română de Maaaare Calitate atunci să-şi găsească donatori pe faţă, să umble după ei, să facă eforturi, donatori cărora să le dea socoteală pentru fiecare leuţ. Dar lăsaţi săracii să cumpere cărţi ieftine!
O întrebare: de ce numai cultura să ceară taxă de timbru?! Restul nu contează? Poate vreau egalitate în drepturi! Şi eu, în curând proaspăt membru fondator al ”Uniunii Inginerilor Mai Cu Moţ din România” voi cere o taxă de timbru de tehnologie.
După ce s-a dat un leu pentru Ateneu, după ce se bagă o măsură pentru cultură, nu înţeleg de ce nu s-ar colecta nici mai mult nici mai puţin decât o mie pentru tehnologie! Cine va cumpăra un calculator, un frigider, un imobil, o maşină, să scoată banu’! Ce, noi avem tehnologia din Occident? Păi nu se poate fără un simpozion, fără nişte reviste de specialitate, fără să sprijinim tinerii stagiari, fără să mă prem…pardon! să ne…pardon! fără să premiem pe cine trebuie…Într-un cuvânt, trebuie să fim ajutaţi. Să vezi cum o să împart banii eu, Uniunea…
Rareş Chinescu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
