Opinii

Miron Mitrea - dosar de „politician de puşcărie”

Dan NICHITA
22 feb 2015 3602 vizualizări
Suit mândru pe camionul ce servea pe post de tribună revoluţionar-sindicală, Miron Tudor Mitrea, şef al celui mai important sindicat postrevoluţie, ştergea pe jos cu premierul Văcăroiu chiar la doi paşi de Palatul Victoria

Vehemenţa criticii, atacurile directe, bărbăteşti, la adresa politicii acestuia, determinarea cu care reclama drepturi pentru ”oamenii muncii”, indica onestitate, intransingenţă ”muncitorească”, sugera că zilele guvernului sunt numărate. Cine să îl mai salveze pe ciracul iliescian dacă însăşi talpa ţării îl contesta? Scena de mai sus e reală şi caracteristică pentru începutul anilor 90, doar că ce îl anima pe Mitrea nu era nicidecum vreun gând sau gest solidar, empatic, cu cei care îşi puseseră speranţe în el să-i reprezinte, ci privirea-i lacomă de hultan reperase o cu totul altă pradă: uriaşul patrimoniu al defunctei mişcări sindicale comuniste.
În 1995, Adrian Năstase îl ia lângă el, în calitate de secretar general al PSD, pentru a beneficia de sprijin şi influenţă în partidul lui Iliescu, dar şi pentru a impune în imaginarul maselor ideea de partid de stânga, apropiat de mase. Îi va mai oferi, ca la fotbalişti, un credit la banca de partid, Bancorex , iar un an mai târziu un mandat de deputat la Vrancea.
Descălecatul lui Tudor în ţinutul babei Vrâncioaiei a adus pentru locuitorii ei şi ctitorirea unui nou model de organizare societală, baronatul. L-a înarmat cu puteri absolute pe elevul său preferat, Marian Oprişan- un fel de Mitrea mai mititel-, de judeţ, îndepărtându-l definitiv pe ex-ul Nicolae Giurgea de PSD, care oricum se repliase strategic, în siajul puterii, ca guru din umbră în spatele PD. Mitrea îşi va face din Vrancea un fief stabil ce îi va asigura realegerea ca parlamentar pe vecie, necondiţionat, indiferent ce potlogării ar comite. A aplicat apoi la scară naţională ceea ce a edificat în 1997-2000 la noi, dezvoltând o adevărată reţea de baronate judeţene care să conteze în configuraţia puterii din partid.Va descinde în forţă în Bacău, unde îi va sabota fără milă puterea incontestatabilului maestru de ceremonii al zonei, Hrebenciuc, şi-i va înscrie în partid pe primarul locului, Dumitru Sechelariu, la pachet cu fretele său Sergiu, pe care îl va numi secretar de stat la ministerul său, şi cu Irina Jianu, devenită peste ani infractoarea de serviciu a guvernului Năstase. La Mehedinţi îl va cununa şi fideliza pe baronul local Eugen Nicolicea care, drept mulţumire, îi va asigura ca dar de fin fotoliul de deputat soţiei sale pentru 8 ani, două mandate. Va reuşi să îl aducă în partid pe Liviu Dragnea, preşedinte de PD dar şi preşedinte de CJ, şi-i va preda cheile judeţului Teleorman pentru mulţi ani înainte. Şef peste PSD Constanţa îl va pune pe primarul independent Radu Mazăre, care şi-l va asocia în echipa personală pe viitorul preşedinte de CJ, Nicuşor Constantinescu. Vor trage multe tunuri împreună aşa că scaunul de deputat pentru soţia sa pentru următorii 8 ani în Constanţa apare ca un mizilic, e ofranda care cimentează prietenia. Cam acestea sunt trupele de desant, avangarda sau cavaleria uşoară, cum mai e cunoscută în partid, a celui ce şi-a făurit renumele de Tata baronilor.
Şi-a creat un sistem de relaţii extrem de bine pus la punct şi în lumea politică şi sindicală bazat îndeosebi pe clasicul cumetrism. A construit în jurul său o adevărată piramidă de putere, coruptă şi cinică. Cel mai cunoscut din această faună, e baronul căilor ferate, Mihai Necolaiciuc, devalizator şi sifonar a zeci şi zeci de milioane de euro de la SNCFR. Pentru efortul depus a fost recompensat cu doar 4 ani şi jumătate de închisoare. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.

Cum a ajuns notar a treie soţie a lui Mitrea

Tot ce se putea frauda s-a fraudat fără scrupule, minuţios, programat inginereşte. Cu legea pre lege călcând, dl ministru Mitrea a ţinut morţiş să îşi facă soţia notar fără examen. Aşa doreau gonflaţii muşchi guvernamentali ai domniei sale. Legea nu conta, era facultativă. În primă fază îi va sări în ajutor Rodica Stănoiu, ministrul Justiţiei, ca mai apoi să apară salvator, la rampa ÎCCJ, pentru a nu pierde în instanţă numirea ilegală, celebrul traficant de dosare, Cătălin Voicu. O mostră de cultură tipică a parvenitismului autohton dar şi de naturaleţe a exercitării funcţiei în interes propriu o oferă dna Mitrea Manuela în septembrie 2005, când inocent povestea modul în care a ajuns notar: „Am făcut o cerere la doamna ministru Rodica Stănoiu pentru numirea ca notar public. Apoi m-a chemat doamna ministru şi m-a testat, adică mi-a pus mai multe întrebări. Eu oricum aveam experienţă de peste cinci ani în profesii juridice, pentru că fusesem şefa cabinetului senatorial a lui Oliviu Gherman, apoi parlamentar”.

Cartea, învăţătura, nu e pentru ei. Privilegiile, funcţiile, da.

Mulţi bani au venit în Vrancea în timpul mandatului său de ministru al Transporturilor, Locuinţei şi Turismului pe programe de alimentare de apă sau drumuri judeţene. Ar fi trebuit să circulăm numai pe autostrăzi iar apa comunală să nu mai fie un vis. Dar probabil că arginţii au făcut picioare şi s-au întors fuguţa înapoi la Bucureşti, dosiţi bine prin valize. Căci aşa cum întreaga ţară a avut parte de autostrada fantomă din Ardeal, construită în urma unui contract secret şi defectuos încheiat de dl Mitrea cu firma Bechtel, aşa şi vrâncenii s-au bucurat de drumuri bune sau de canalizări adecvate. Realizările măreţe au rămas pe hârtie sau îngropate în statistici sforăitoare. În dispreţ faţă de istoria locului şi a tradiţiei lui, ignorând superior opinia publică, a dărâmat simbolica gară a oraşului ridicând în schimb o construcţie ce se dorea a fi modernă dar a sfârşit a fi doar nefuncţională. Bani aruncaţi pe fereastră, istorie aruncată la gunoi.
În 2005 a încercat să dea lovitura vieţii sale politice, plănuind debarcarea binefăcătorului său, Adrian Năstase. I-a servit o lovitură grea acestuia punând în circulaţie pe piaţă afacerea de corupţie şi spălare de bani ştiută sub numele „mătuşa Tamara”. A reuşit, dar cu preţul pierderii pe viitor a încrederii ce se bucura. Partidul presupune totuşi un joc de echipă. Sunt acceptate trecerile dintr-o barcă în alta, trădările sunt ceva curent, disimularea e o artă, dar a-ţi trimite un confrate la puşcărie pentru a urca în ierarhie, aşa ceva nu se acceptă. A mai avut funcţii publice mari dar nu s-a mai apropiat de nucleul tare al puterii de partid. A fost ţinut deoparte de toţi cei care s-au perindat la vârf. Ce a fost în anii 2001-2004 când alături de naşul său, ministrul Economiei, Dan Ioan Popescu, aveau pe mâini toată economia ţării, nu se va mai repeta. Nu îl va ierta pe Geoană că a procedat întocmai cum procedase el cu Năstase, că i-a blocat visele de mărire. Atitudinea-i războinică, câinesc răzbunătoare, îi va scoate la lumină adevăratul caracter…
„Cu Geoană am probleme. Mi-am bagat dinţii în beregată şi nu-i mai scot. La următoarea şedinţă mai atac o dată, şi mai atac o dată, şi mai atac o dată! Până îl rup!“
Dacă înlocuim în declaraţie Geoană cu banii ţării sau beregată cu buget parcă începem să desluşim şi noi, poporul, modul predilect de acţiune politică al domnului Mitrea. Pentru acest gen de faptă politică a şi fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare şi confiscarea unei sume modeste, de 100.ooo $ . Mai precis a primit mită de la Irina Jianu sub forma de lucrări de renovare a casei mamei sale, la schimb cu numirea în funcţia de şefă peste Inspectoratul de Stat pentru Constucţii.
Pedeapsa e mai mult decât blândă, e de-abia jumătate din minimul prevăzut de lege. La proporţiile jafului orchestrat e mai puţin decât o pişcătură de ţânţar. Ba chiar avem de-a face cu o recunoaştere a muncii de magistru. Pentru vrâncenii care l-au ales mereu parlamentar (1996-2014) nu a avut nici un cuvânt de mulţumire atunci când a catadicsit să părăsească în cele din urmă Parlamentul ca să nu fie ridicat direct de-acolo cu cătuşe, dar pentru colegii săi, deputaţii, da. Că doar aşa e, după pravilă, boierul cu boierii o să ţină nu cu slugile pe care le împilează. Căci în fond asta şi e Miron Tudor Mitrea, un ciocoi al vremurilor noi.

Dan Nichita este avocat şi scrie pe blogul de atitudine civică vranceaaltfel.ro


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
Marin, acum 2194 zile, 15 ore, 9 minute, 46 secunde
Votati-l in continuare pe fratele Miron
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.