Binefacerile unui stat minimal democratic
Prima dată când a simţit din plin binefacerile acestei libertăţi a fost atunci când, la nici trei ani de la câştigarea ei, a fost anunţat de către noul proprietar al fabricii unde lucra că, gata, fabrica a devenit în mod subit nerentabilă, ceea ce înseamnă că se va închide, urmând a fi vândută la fier vechi, bucată cu bucată; astfel încât, atât el cât şi toţi ceilalţi lucrători vor trebui să-şi caute un nou loc de muncă.
Ce poate fi mai dinamizator, mai creator de autentică libertate în plină acţiune, ca o asemenea perspectivă care ţi se cască în faţă ca o prăpastie? Obligatoriu, trebuie să ajungi pe celălalt mal şi, în acest scop, trebuie să-ţi pui mintea la contribuţie, să analizezi toate variantele pe care le ai la dispoziţie şi să opt.
Avea de ales între a pleca din ţară, eventual la cules de căpşuni sau la construit ţara altora, a pleca doar din localitate, într-alta mai mare şi mai generoasă în privinţa ofertei de locuri de muncă, sau a rămâne în oraşul în care s-a născut şi a trăit atâţia ani, mulţumindu-se doar cu câştiguri provizorii din munci ocazionale, atât cât să trăiască de pe o zi pe alta. A optat liber pentru ultima variantă.
În numeroasele zile când nu găsea nimic de lucru, îi urmărea pur şi simplu pe fereastră, cu sinceră compătimire, pe toţi aceia care se îndreptau grăbiţi spre locurile lor de muncă şi, prin comparaţie cu ei, se bucura de faptul că el este liber de aceste constrângeri şi că ar putea, spre exemplu, să compună o simfonie sau să mediteze asupra sensurilor adânci ale teoriei relativităţii generalizate.
Iată adevăratele binefaceri ale unui stat care îi garantează drepturile şi libertăţile lui inalienabile!
Toate acestea, până într-o zi când domnul Z s-a trezit intempestiv la poartă cu nişte indivizi cam tuciurii, însoţiţi de un expert judiciar, care l-au anunţat că, în două săptămâni va trebui să părăsească locuinţa pe care şi-o cumpărase de la stat, întrucât aceasta fusese retrocedată între timp vechilor ei proprietari.
Este foarte adevărat că, pe moment, domnul Z a rămas cât se poate de descumpănit: doar ştia foarte bine că el cumpărase casa cu acte în regulă şi că aşa – zişii moştenitori erau de fapt nişte impostori şi nişte falsificatori de acte. Dar avea de ales: între a-şi părăsi propria locuinţă cu coada între picioare, cu toate că ştia bine că dreptatea este de partea lui, şi iniţierea unui proces civil pentru susţinerea căruia ştia bine că nu are resursele financiare necesare... Aşa că a ales...să se mute, împreună cu soţia sa, într-o baracă părăsită de la marginea oraşului. Era liber să aleagă aşa ceva.
Apoi, la câtva timp, o veste năucitoare i-a pus din nou libertatea la încercare: soţia sa se îmbolnăvise grav şi numai o operaţie extrem de costisatoare ar putea-o salva. Dar de unde atâţia bani? De data aceasta însă a ales soţia: a plecat pe negândite de lângă el, s-a dus la râul din marginea localităţii şi s-a aruncat în apele lui învolburate.
Ajuns în acest moment culminant al existenţei sale, domnul Z încă se mai bucură totuşi, ca un copil, la gândul că statul îi mai pune la dispoziţie o grămadă de alternative viabile între care să poată alege: râul de la marginea oraşului, butelia şi robinetul de gaz metan, vreo locomotivă stingheră care încă se mai plimbă din când în când pe şinele ruginite ale căii ferate sau chiar vreun capăt de sfoară, ori de sârmă, destul de uşor de găsit prin orice container de gunoi menajer. Statul încă mai are grijă de el şi de libertatea lui!
Paul SPIRESCU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Tragedie | Un polițist de la Penitenciarul Focșani găsit decedat într-o benzinărie din Municipiu
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
elio, acum 3357 zile, 4 ore, 35 minute, 37 secunde
Democratu`, acum 3357 zile, 4 ore, 49 minute, 41 secunde 
