Opinii

tupE.U.

Doamna Elena Udrea în plenul Parlamentului, înainte de votul cerut de DNA: „La început naziştii au venit să-i ridice pe comunişti / şi eu nu am strigat în apărarea lor pentru că nu sunt comunist, / Apoi au venit după evrei, / şi eu nu am strigat pentru ca nu sunt evreu. / Au venit apoi pentru sindicalişti şi catolici / şi nici atunci nu am strigat pentru că nu sunt nici sindicalist şi nici catolic. / Când au venit după mine, / Nu mai era nimeni în jurul meu să se ridice în apărarea mea.” (Martin Niemöller)

Hai să mori tu? (în mod normal sunt un domn, da’ uite că mă enervai! De câte ori aseamănă cineva ”regimul” de acum cu nazismul sau comunismul îmi ies din fire. Oamenii ăştia ar trebui daţi în judecată, este o jignire enormă adusă victimelor celor două regimuri criminale)
Cine citeşte declaraţia madamei are impresia că-i dusă la rug sau aruncată în vreun lagăr de concentrare. Un om exceptional, trăind vremuri excepţionale. Nici pomeneală, urmează doar să se supună şi ea rigorilor legii, procedurilor obişnuite, ca ORICE OM NORMAL din ţara asta care n-are imunitate, într-o democraţie unde poţi să spui orice năzbâtii îţi trec prin cap. Dar probabil chestia asta plebee de dat socoteală cuiva, undeva, escortată de nişte indivizi care miros a deodorant ieftin, o îngrozeşte la fel de mult ca un pantof de doar 500 lei perechea, sau o geantă de rahat, la 1000 lei bucata. Ah, vulgul!!
S-a spus, se spune, că a dat şi dă dovadă de sânge în instalaţii, că atacă şi se apără, că moare cu EI de gât, cu EL, cu Sistemul.
Doamna în cauză susţine că vor să-i închidă gura şi de aceea Sistemul o loveşte. Mie mi se pare totuşi că doamna a deschis gura după lovitura ”Sistemului”, nu înainte, până atunci din contră, ţinea guriţa închisă ermetic.
Se spune că ştie multe, dar nu vrea să spună…probabil că ştie multe, problema este că dacă ar vorbi cred că şi-ar pune singură cătuşele. Nu vorbeşte până la capăt nu din solidaritate sau teamă, ci din instinct de conservare. E o părere personală, subiectivă, evident, formată prin prisma apariţiilor sale publice, eu nu sunt judecător, n-am acces la probe.
De fapt, ce avem noi aici special de s-a creat atâta isterie?! Observ că doamna ce are în dotare ceea ce se cheamă în termenii de specialitate ”sânge în instalaţie” se cam milogeşte în public, cam aşa cum au făcut-o mulţi alţi bărbaţi înaintea ei, care bărbaţi, evident, nu aveau ceea ce se cheamă în termenii de specialitate… Acum, după ce Comisia Parlamentară a ajuns la concluzia că acuzele aduse şefului adjunct SRI sunt fabulaţii ( în lipsă de altă modalitate democratică de control şi considerând că în componenţa ei sunt totuşi  politicieni de la toate partidele, ar trebui să luăm seamă de ea), şi după discursul din Parlament, asemănător cu cele ţinute de iluştrii predecesori clienţi DNA, putem spune că mari diferenţe între această Jeanne d’Arc şi ”curajoşii” de dinaintea ei nu sunt. O singură deosebire, inevitabilă de altfel, dacă ultimii acuzau justiţia băsistă, ea acuză justiţia sereistă. Cu tot atâtea de multe dovezi. (De fapt mai este o deosebire: notorietatea personajului, de unde şi vâlva creată.)
Uite aşa doamna în cauză ajunge şi ea pe o lungă listă de ”persecutaţi politici”.

Pentru orice om rational, zic eu, această urmărire penală este examenul de maturitate al justiţiei române. Dovada că aceasta s-a înscris pe un drum corect. În mod normal, cei care acuzau Justiţia de ”băsism” ar trebui s ă facă un pas înapoi, să-şi reevalueze părerea şi să accepte, măcar un pic, că ceva s-a schimbat în bine. Pentru că altfel ar fi de neînţeles cum de Băsescu, dictatorul, atotputernicul peste magistraţi şi servicii, cu mii de dosare incriminatoare la dispoziţie (aşa cum susţin unii ) a permis ca una dintre cele mai apropiate persoane să ajungă în această situaţie penibilă şi periculoasă. Şi totuşi, această contradicţie logică nu are nicio importanţă pentru cei convinşi de adevărul lor, unul ce ţine mai mult de teoria conspiraţiei decât de realitatea imediată.
Din toată această poveste ei extrag ceea ce ar putea veni în sprijinul teoriei lor, adică existenţa unei justiţii pervetite, care a făcut abuzuri în cazurile de acum celebre, Năstase, Voiculescu etc. Se va cere insistent, dacă nu s-a cerut deja cu jumătate de voce, rejudecarea cazurilor de corupţie.
De fapt  ăsta este şi singurul rezultat palpabil al zbaterii Elenei Udrea: încă o lovitură sub centură dată justiţiei, cea pe care ea a apărat-o, după cum zice, de 10 ani.

În rest, marile dezvăluiri preconizate de doamna în cauză sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire. Şi ele, şi dovezile.

Când mă gândesc la acel citat aruncat cu atâta tupeu de la tribuna Parlamentului, nu mă pot abţine să nu-i spun un banc sec doamnei Udrea:
” Cică la prima întâlnire, Maricica, ca să nu pară disponibilă, a mâncat banana cu linguriţa.”

Rareş Chinescu

---