Un bucovinean vrâncenizat: Gheorghe Zaiţ
Numerologia spune că această vârstă presupune, deopotrivă, asertiv, pasiv, echilibrat. Şi, iată, că un bucovinean a descoperit afinităţi sensibile cu Vrancea , ţinut în care şi-a început de fapt adevăratul traiect al vieţii, intrând în învăţământ, după absolvirea Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, în 1972, având mari profesori.
Gheorghe Zaiţ, membru al Uniunii Artiştilor Plastici , este un nume de referinţă pentru arta plastică a României.
Anul absolvirii coincide cu începutul vrâncenizării lui Gheorghe Zaiţ. Începe o prodigioasă carieră didactică, ispitind prin farmecul său inegalabil sute de elevi să se aşeze în faţa şevaletului plin de taine.
E o lege nescrisă ca talentul să absoarbă talente. A făcut educaţie plastică de la toate nivelurile: consilier al Inspectoratului Judeţean pentru Cultură Vrancea, inspector şcolar, director al Palatului Copiilor, director adjunct al Liceului “Gheorghe Tattarescu”
Focşani.
Oricât de implicat ar fi fost în treburile administrative, Gheorghe Zaiţ nu şi-a trădat vocaţia, aceea de a dărui oamenilor câte ceva din „corola de minuni a lumii”.
Este prezent în zece expoziţii personale, numeroase expoziţii de grup vernisate la Bucureşti, Bacău, Galaţi, Suceava, Târgovişte, Chişinău etc.
Cu pasul său măsurat, Gheorghe Zaiţ păşeşte pe pământul Vrancei uşor, cu grijă, pentru a nu deranja zeii solari. E un reflexiv perpetuu, încercând să prindă din mers tonurile tainice ale culorilor. Plin de respect şi politeţe, omul Zaiţ este cuceritor şi derutant, pentru că vorbele îi sunt la fel de meşteşugite ca imaginile.
Umorul bonomului rămas cu satul în priviri se pliază fericit pe spiritul hâtru al vrânceanului falnic. De aceea nici nu s-a mai putut dezlipi de Vrancea, în ciuda chemării Iaşului cu biserici şi coline.
Gheorhe Zaiţ est hărăzit de ursitoare să risipească generos magia culorilor.
Să-i vezi pe cei trei Zaiţ pictând , este un privilegiu, mai ales că şi Marga şi Ionuţ Zaiţ se distanţează de ”pater familia”. Păcat că îndrituiţii din cultură nu ştiu să facă din asta un brend! Trei profesori, trei pictori, nu e chiar un lucru de trecut cu vederea!
La cei 66 de ani, maestrul este în plină putere de creaţie, la fel de vulcanic, la fel de enigmatic, cu imensă dragoste pentru discipoli!
Taberele Naţionale de pictură pe care le organizează de ani buni sunt adevărate şcoli promotoare de talente plastice.
Lucrările bucovineanului adoptat de Vrancea pot fi admirate în multe muzee şi colecţii particulare din ţară şi din străinătate.
Pictorul este fascinat de peisaj, fie că este din prejma Zahoreniului, fie că este din ţinutul de legendă al Vrancei. Poienile de la 10 Mai, Casa pădurarului Hromei, peisajele de la Flondora sau Sarata Basarab se armonizează cu plaiul Lepşei, cu drumul Tulniciului, cu peisajul de la Podul Nărujei.
Peisajul este transfigurat în tuşe metafizice, iradiind nelinişti existenţiale, teamă, desfrunzire, angoase inexplicabile.
Cerul întinde mâinile către Pământ, iar Marele Univers se hrăneşte cu rămăşiţele teluricului.
Criticul de artă Valentin Ciucă nota într-un album de vernisaj: ”Cu mai mare apetenţă pentru lucru în plein-air, Gheorghe Zaiţ are voluptatea orizonturilor largi care-i permit o expresivă arhitectură a planurilor în perspectiva marcată de subtile raporturi cromatice între apropiat-depărtat. Din când în când silueta unor copaci leagă pe verticală registrele compoziţiei şi conferă imaginii un ritm sugerând muzicalitatea”.
Pictorul Gheorghe Zaiţ nu mai e doar al Vrancei. Cu fiecare clipă, tinde să devină prin opera sa un bun naţional.
La mulţi ani, maestre!
Vasile EFTER