E 85, drumul care însingurează
Dumbrăveni e o comună unde oamenii care locuiesc pe marginea şoselei s-au trezit izolaţi unii de alţii. Pentru că dacă tu locuieşti pe o parte a ei, ca mama Aurorei, prietena mea, iar una dintre fiicele tale stă pe cealaltă parte şi ai îmbătrânit şi nu te mai poţi mişca, drumul european E85 e un blestem. Şi blestemul vine din faptul că deşi fiica ta e la doi paşi de tine, ea e la foarte mare depărtare. Ca să vină la tine trebuie să meargă sute de metri până la o trecere de pietoni şi acolo trebuie să se roage să ajungă cu bine pe partea cealaltă, pentru că nu de puţine ori au fost oameni spulberaţi de maşinile care vin cu viteză.
Aşa că la Dumbrăveni nu-i vreo mare bucurie că şoseaua s-a lărgit şi are asfaltul mai bun şi că se ajunge mai repede pe ea până la Bucureşti, fie că e vorba de maşini personale sau de tiruri cu marfă. Pentru oamenii din Dumbrăveni şoseaua mai lată le-a făcut trotuarele să dispară în multe locuri, aşa că trebuie să meargă pe drum şi Doamne fereşte să mai fie şi noapte şi becurile de pe margine să nu meargă, că nu ştiu dacă mai ajung. Şoseaua mai bună le-a adus şi mai mult trafic, tiruri care le zguduie casele şi zgomot mai mare. Îţi e frică să-ţi trimiţi copiii la pâine sau să mergi la piaţă, la spital sau la biserică. De curând o femeie a fost lovită pe trecere, venind de la biserică. Aurora a povestit despre asta cu tristeţe. Dar nimeni nu ştie cui îi va veni rândul mâine şi dacă va fi când era în drum spre vreo vecină sau se ducea la magazin.
La Dumbrăveni pe marginea lui E 85 sunt acum două comune diferite. Una pe partea dreaptă şi alta pe partea stângă. Pentru că firescul comunicării cu vecinii de peste drum s-a rupt. E 85 e drumul care desparte, care ucide, care schilodeşte.
Mă întreb dacă atunci când se bifează km de şosele modernizate se trec în plan şi trecerile peste sau pe sub ele, semafoarele prin sat, încetinitoarele de viteză pe la trecerile de pietoni. Şi dacă nu, de ce nu. Oare pentru că oamenii din satele de pe marginea drumului n-au învăţat să se plângă? Oare pentru că sunt mai importante viteza cu care circuli prin sate şi profitul de pe urma ei, decât vieţile unor bieţi săteni care au ajuns să nu mai poată ieşi din case?
Gândiţi-vă la asta de fiecare dată când apăsaţi pe acceleraţie prin sate, înjurînd că iar a mai apărut unul şi ar trebui să mergeţi cu doar 50 de km la oră... Dar vă grăbiţi să ajungeţi undeva mai repede. Bătrânii din Dumbrăveni sunt şi mai singuri, iar copiii de acolo nu sunt în siguranţă decât în casă.
Dar bine că ajungem noi mai repede la destinaţie...
Gabriela OBODARIU
Gabriela Obodariu este profesoară, coordonează Clubul Focşani al Asociaţiei ProDemocraţia şi scrie pe blogul http://cu-voce-tare.blogspot.ro/