Ţăţăiala
Nu, românii nu sunt fericiţi nici în ajunul sărbătorilor sfinte, ”Naşterea Domnului” şi „Anul Nou”. Amărăciunea din suflete nu este generată neapărat de lipsurile materiale. De secole, acest popor a ştiut ca de marile sărbători să pună pe masă bunătăţile pământului. În satele româneşti, creştineşte, cei necăjiţi cu adevărat, puţini la număr, primeau de la vecini, de la rude, de la prieteni tot ce le era de folos pentru o sărbătoare aleasă.
Astăzi, în România “europeană“, asistăm la o rupere în două a conaţionalilor. Problemele dezbătute pe toate feţele acoperă doar două paliere: unul real şi altul fals.
Se spune că nu sunt locuri de muncă, dar unii refuză să le accepte pe cele existente. Plângem pe umerii celor cu pensii minime, dar uităm să ne punem problema anilor pe care aceştia i-au lucrat de-a lungul vieţii.
Strigăm cu înverşunare că sunt mulţi pensionari, dar uităm să-i numărăm pe cei care primesc pensie pe caz de boală şi se întrec în afaceri şi cluburi. Bolnavi închipuiţi!
Niciodată nu vom şti câţi români primesc ajutor social şi subvenţii, chiar dacă în curtea lor se odihneşte vreo maşinuţă de mulţi cai putere.
Sunt probleme reale tratate fals ori probleme false tratate real?
Devenim miloşi peste noapte, mai mult din oportunism. Ore întregi ”butonăm” telecomanda, pentru a vedea ce ”nenorociri” ne mai aşteaptă.
Multe posturi de televiziune cu invitaţi permanenţi au devenit adevărate ”poieni ale lui Iocan”, unde, sub umbrela retingului, moderatorii devin nişte „ţaţe” (sens peiorativ, ”femeie vulgară, lipsită de gust şi de fineţe, mahalagioaică”) care se ceartă cu invitaţii dacă aceştia sunt de altă părere, doboară orice logică la pământ pentru a se încadra în fişa postului de la care îşi primeşte frumuşica leafă. Dezbaterea la televiziunile de ştiri e condiţionată de orientarea politică a patronilor, ”pro” sau „anti” guvernamentală. Această „ţăţăială” calcă în picioare orice dram de deontologie profesională. Se dezinformează, se minte cu neruşinare de la un capăt la altul, cu mici excepţii. Starea de ţăţăială nu-i exclude nici pe politicienii ajunşi în studiou cu sarcină de partid. Mulţi mint cu seninătate, devenind chiar circari în direct. Puţinele excepţii întăresc regula!
Ţăţăiala devine marcă înregistrată pentru cel puţin cinci-şase televiziuni, urmărite de români cu sufletul la gură, împărţindu-şi televizoarele din casă. Mari amatori de scandaluri, de fapt divers, trăim paroxistic ”ţăţismele” date pe post, savurăm certurile, confruntările vulgare, hărmălaia creată, autosuficienţa moderatorului, cu zâmbet sardonic, aşteptând felicitări pentru beşteleala trasă invitatului de conjunctură.
Manipularea este cuvântul de ordine pentru români! De fapt, mulţi privitori nici nu prea înţeleg ce au văzut la televizor, omorându-şi timpul prin simpla ”căscare a gurii”
E vremea colindelor, religioase şi laice! E vremea fulgilor de nea care plutesc nepăsători deasupra mocirlei în care ne cufundă zâzania transmisă cu obstinaţie spre casele noastre, învrăjbindu-ne. Cei pe care îi plătim cu banii noştri îşi vor mai întâi propriul bine. Pe-al nostru, mai târziu, dacă mai rămâne ceva!
“Ţăţăiala“ nu e pentru românul harnic. E pentru aceia care mereu ne înşală încrederea, aruncându-ne din când în când ce rămâne de la masa îmbuibaţilor.
E vremea cuminecăturii, a primenirii sufleteşti, a întoarcerii la matricea noastră de popor curat şi plin de evlavie !
Vasile LEFTER