Labirintul Corupţiei
Trăim coşmarul a două lumi diferite, aproape paralele cu lumea normală. Una este cea a oamenilor simpli, descurajaţi, care îşi digeră zilnic sărăcia, cu tristeţe şi neputinţă. Cealaltă este lumea cu nuanţe psihiatrice a Napoleonilor din politichia mioritică, încremenită penibil pe piedestalele lor infecte. Doar dubele şi clinchetul cătuşelor mai mişcă puţin paranoia acestui bâlci strident al interlopilor politici. S-a mai văzut la alegerile prezidenţiale că şi revolta oamenilor îi stresează, precum un cutremur social. Este evident că dacă vor continua să sfideze cu nesimţire masele, ar putea urma un cutremur de o magnitudine mult mai mare. Situaţia în care ne aflăm seamănă foarte mult cu un ghem încâlcit, foarte mare, aruncat într-un labirint. Îl mai poate descâlci cineva?
Observăm că există o alergie la rezolvările simple, limpezi şi legale, preferindu-se confuzia şi apele tulburi. Am putea spune că nu vedem copacul din cauza desimii pădurii. Dar care pădure? Pentru a vedea mai uşor copacul, drujbarii şi toporatorii din slujba marilor hoţi de lemne au măcelărit toţi codrii. După atâtea defrişări probabil vor lăsa un copac (dacă tot vrem să vedem copacul...) pe undeva prin Carpaţi...
Toate relele societăţii, înainte de judecata lui Dumnezeu, ar trebui judecate de către Justiţie. Se spune că zeiţa Justiţiei, chiar dacă are o eşarfă pe ochii, vede cu ochii minţii. În mecanismul de justiţie, ar trebui să primeze corectitudinea, moralitatea, onoarea şi buna-credinţă. Trebuie eliminată imixtiunea politicului în procesul de justiţie. Suntem revolaţi când vedem că marile dosare de corupţie se rezolvă în mii de zile. Se pare că există o teamă a magistraţilor în administrarea propriei cariere, acceptând, din această cauză, intervenţia politicienilor corupţi în rezolvarea dosarelor. Nu există scuze pentru corupţia judiciară, măsurarea infracţiunilor după legea celui mai tare, cu portofele foarte mari, determinând subminarea autorităţii legilor şi apariţia judecătorilor infractori.
Într-un stat de drept, magistratul, mai mult decât orice funcţionar al statului, ar trebui să dea socoteală pentru modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile sale profesionale. Neruşinarea corupţilor de tot felul a atins cote alarmante. Dacă acum ceva timp, un Remeş punea botul şi la o geantă cu caltaboşi, acum lăcomia unor borfaşi de la putere are alte reţete de îmbogăţire. Au devenit experţi în ocolirea legilor, astfel încât să nu poată fi traşi la răspundere. Îşi îngraşă conturile din ţară sau străinătate la nivel de zeci de milioane de euro. Dacă există legi care nu le convin, le mototolesc în Parlament şi le aruncă la container. Tot acolo îşi ascund mânăriile cu contracte de tot felul şi alte furăciuni, propunând legea amnistiei şi graţierii, sub umbrela imunităţii. Nimic mai convenabil. Este necesară dezvoltarea în societate a unei culturi anticorupţie. Pedepsele marilor corupţi este obligatoriu să fie cuplate cu confiscarea averilor dobândite în mod necinstit. Deţinuţii năpătuiţi din penitenciare nu trebuie să se simtă nedreptăţiţi pentru că în mod descriminatoriu, nu există egalitate în faţa legii, între infractori.
Şi presa ar trebui să reacţioneze cu mai mult curaj la fenomenul corupţiei. Verbul jurnaliştilor trebuie să biciuiască aceste moravuri, nicidecum să le mângâie. Sperăm ca bunele intenţii ale noului preşedinte Iohannis să fie o gură de oxigen pentru justiţie.
Dar în acelaşi timp ne punem şi întrebarea, în cât timp se transformă un neamţ în român ?
Constantin PAVEL
Vranceanul Constantin Pavel este unul dintre cei mai cunoscuţi graficieni din Romania, premiat la nenumărate competiţii mondiale de profil.