Incredibil, dar adevărat!
Ştiaţi sau nu ştiaţi, aceasta este realitatea, şi nu ar trebui să ne mirăm atunci când vin peste noi tot felul de ciudăţenii din partea aleşilor, după ce se văd cu sacii în car, adică după ce s-au aşezat confortabil în scaunele de parlamentari, hotărând, în mare măsură, destinul fiecăruia dintre noi.
Prin 2011, a existat o iniţiativă parlamentară a unor senatori independenţi prin care s-a propus obligativitatea, în cazul candidaţilor la funcţii de demnitate publică, de a efectua o testare psihologică. Erau vizaţi atât cei care ocupau funcţii în administraţie, dar şi înalţii funcţionari publici, miniştrii şi chiar candidaţii la preşedinţia ţării. Deşi legea a trecut de Senat, ea a fost respinsă de Camera deputaţilor, fiind camera decizională. Guvernul a fost cel care a dat tonul respingerii acestei iniţiative, susţinând că „persoanele candidate la Preşedinţie şi Parlament nu trebuie examinate psihologic si psihiatric, deoarece procedura încalcă Constituţia si confidenţialitatea datelor, şi că ar fi "excesiv" ca şeful statului şi parlamentarii să piardă mandatul dacă nu efectuează anual acest control.” Executivul invoca însă faptul că „aducerea la cunoştinţa publică a adeverinţei medicale, ca parte a dosarului de candidatură, pentru persoanele care candidează la alegerile locale, generale sau prezidenţiale ar constitui o încălcare a caracterului confidenţial al informaţiilor privind sănătatea persoanei, aducându-se astfel atingere dreptului constituţional la viaţa intimă, familială şi privată". Cum rămâne însă cu interesul general, al nostru, al tuturor, dacă în astfel de funcţii pot accede bolnavii psihic care ne hotărăsc destinul? O altă întrebare care se pune este de ce în cazul celorlalţi, care sunt obligaţi să facă examinarea psihologică, nu se pune problema încălcării Constituţiei, aşa cum spune Guvernul. Pentru ei nu este valabilă încălcarea caracterului confidenţial al informaţiilor privind sănătatea persoanei? Mă refer aici la cei respinşi, despre care află „tot poporul” că au fost respinşi la testul psihologic de intrare la examenul auto, în poliţie sau în învăţământ? Pentru aceştia nu se aplică aceeaşi unitate de măsură prevăzută de Constituţie? Se pare că nu, după capul Guvernului încadrat, se ştie, de persoane neverificate psihologic.
Hai să căutăm prin dicţionar să vedem ce presupune „boala psihică” şi după asta să ne închipuim că o persoană cu o asemenea boală este magistrat, parlamentar, primar sau preşedinte al ţării. Facem această analogie pur şi simplu pentru că o asemenea ipoteză, cel puţin teoretic, există, dat fiind faptul că legislaţia noastră permite acest lucru. (o modificare organică sau funcţională prin care se deformează forma specifică de reflectare a realităţii produsă de activitatea sistemului nervos).
Dacă în cazul magistraţilor există o reacţie: „CSM analizează posibilitatea introducerii în legislaţie a unor prevederi care să permită aplicarea efectivă în practică a unor dispoziţii existente privind suspendarea din profesie a magistraţilor care suferă de boli psihice şi supunerea acestora evaluărilor comisiilor medicale de specialitate.”, în celelalte situaţii lucrurile par a fi bătute definitiv în cuie”.
Nouă nu ne rămâne decât să ne consolăm cu ideea unui comentator care spunea: „Eu m-aş simţi mai în siguranţă cu un Parlament de nebuni bine intenţionat, decât cu un Parlament plin de hoţi sănătoşi.”
Gheorghiţă MOCANU