Cum poate fi câştigat războiul cu băncile pe frontul clauzelor abuzive
Statisticile BNR arată că pentru aceste credite populaţia României înregistrează restanţe într-o lună de circa 27,8 miliarde lei. Un număr impresionant de 660.000 de persoane fizice sunt în imposibilitate de a-şi plăti ratele creditelor contractate. Creditele în valută reprezintă cumulat peste 64% din sumele pe care românii nu au reuşit să le plătească la timp. După euro, cele mai mari restanţe sunt cele la creditele în franci elveţieni.
Situaţia la nivel naţional este replicată la un nivel mai mic în Vrancea. La sfârşitul lui august 2014 vrâncenii aveau rate neplătite de 130,8 milioane la creditele în lei şi de 87,9 milioane la creditele în valută. Vrancea se află cam la jumătate într-un clasament al judeţelor cu cele mai mari credite neperformante, însă având în vedere mărimea mică a judeţului nostru, situaţia este de fapt mult mai dificilă.
Cea mai mare parte a contractelor bancare nu sunt versiuni unice, negociate individual cu clienţii, ci sunt pre-tipizate. Astfel se face că în acest moment pe piaţă nu se găsesc sute de mii de contracte de credit în care există dificultăţi de returnare, ci doar un număr relativ determinat de contracte cadru, pe care practic clienţii nu au avut puterea de a le adapta situaţiei lor. Fiecare bancă mare are de fapt câte un model unic pentru fiecare tip de credit, cu aceleaşi conţinut şi aceleaşi clauze. Tocmai de aici vine dificultatea afişată de sistemul bancar în faţa legislaţiei care permite anularea clauzelor abuzive în instanţe. Temerea nu este legată de sumele de bani “pierdute” în mod direct ca urmare a proceselor, fie ele individuale sau colective. Deşi se derulează deja de peste 4 ani, campania de anulare a clauzelor abuzive în justiţie nu a privit până acum decât în jur de 15.000 de procese la nivel naţional. Nesemnificativ, câtă vreme se apreciază că sunt încă în vigoare peste 3 milioane de credite contractate în anii 2010, când legislaţia nu proteja aproape de loc împotriva clauzelor abuzive. Sistemul bancar pierde doar firimituri din contractele de credit rescrise de judecători. Imensa majoritate a populaţiei debitoare la bănci suportă în tăcere greutatea clauzelor bancare.
Băncile sunt cu adevărat terorizate doar de riscul de contagiere. Odată ce o clauză dintr-un contract a fost declarată abuzivă de către o instanţă de judecată şi a fost anulată, ea poate fi îndepărtată cu minim efort din toate contractele identice. Cele 15.000 de procese vizează de fapt un număr restrâns de bănci, de contracte şi de clauze. Clauzele deja anulate de judecători sunt multiplicate în sute de mii de alte contracte identice. Este predictibil că ori de câte ori acea clauză va ajunge în faţa unui alt judecător acesta o va anula din nou. Pentru asta însă, ea trebuie să ajungă de fiecare dată pe masa judecătorului. Din păcate legislaţia actuală nu permite foarte uşor anularea de drept din toate contractele în vigoare a clauzelor deja considerate abuzive. Este încă nevoie de decizie personală, iar fiecare persoană care are un credit care nu a fost negociat şi care conţine clauze deja constate abuzive faţă de alte persoane, trebuie să aibă iniţiativă şi să formuleze o acţiune în instanţă.
Principalii aliaţi ai sistemului bancar sunt lipsa de informare şi lipsa de organizare. Lipsa de informare priveşte situaţia la nivel naţional, iar lipsa de organizare este o deficienţă specifică Vrancei. Cetăţenii nu cunosc cât de întinsă este epidemia clauzelor abuzive şi cât de mult din aceasta au asanat deja instanţele. Deja contractele de creditare standard folosite majoritatea băncilor au fost demascate ca având clauze abuzive. Volksbank România SA (comision risc şi comision de administrare), Alpha Bank România SA (dobânda, comision de risc şi administrare), Piraeus Bank (dobânda, marja băncii), Raiffesen Bank (dobândă, comisioane), Banca Comercială Română (dobânda, comision de risc, administrare şi acordare), Banca Românească (comision administrare şi monitorizare), OTP Bank (dobânda, taxe şi comisioane) dar şi alte bănci au sute de mii de contracte în vigoare care conţin clauze abuzive.
După ştiinţa mea, dintre băncile mari doar Unicredit Tiriac şi Banca Transilvania au scăpat până acum de cenzura instanţelor. Oamenii nu cunosc acest lucru, iar informaţiile autentice, cu atât mai puţin cele locale, sunt puţine. În al doilea rând, victimele unor astfel de credite abuzive nu reacţionează organizat. Atunci când acum 4 ani amicul meu Gigi Piperea, singur împotriva tuturor, punea la cale conceptul proceselor colective, cu zeci, sute sau chiar mii de reclamanţi, lansa un model care din păcate nu a fost urmat pe scară largă şi cu siguranţa nu în Vrancea. Aici debitorii băncilor încă preferă să-şi rezolve problemele individual. Pe rolul instanţelor noastre locale se găsesc în mod sporadic cauze având ca obiect clauzele abuzive.
Un plus de informaţii privind ceea ce deja s-a întâmplat la alte instanţe din ţară şi mai ales o minimă organizare în cadrul unor plângeri colective a celor ce se consideră victime ale clauzelor abuzive impuse de bănci, pot schimba radical şi în Vrancea raportul de forţe faţă de puternicul sistem bancar.
Bătălia clauzelor abuzive este ca şi câştigată, cu singura condiţie ca victimele creditării să decidă să o poarte împreună, iar nu de unii singuri.
Adrian Toni Neacşu
Adrian Toni Neacşu este avocat şi scrie pe blogul www.Jurindex.ro.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
vasile, acum 3486 zile, 4 ore, 57 minute, 6 secunde
Aveti discernamant, acum 3486 zile, 12 ore, 2 minute, 47 secunde
tzeapa, acum 3486 zile, 15 ore, 50 minute, 59 secunde
BG, acum 3486 zile, 12 ore, 8 minute, 5 secunde 
